Astăzi este sărbătorit (pe stil nou) Sfântul Mare Mucenic Dumitru Izvorâtorul de Mir, numit Sâmedru în tradiţia populară, inspirator şi model de urmat pentru credincioşi.
Sfântul Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir a trăit la sfârşitul secolului III, în vremuri nefaste pentru creştinii care erau forţaţi să renunţe la religia lor, dar părinţii lui, cu toate riscurile, au ales să îşi crească copilul în această credinţă. După moartea lor, Dumitru a fost ales prefect al Thesalonicului, dar pentru că era un înfocat propovăduitor al valorilor spirituale creştine, împăratul Maximilian a dispus arestarea şi întemniţarea lui şi o mai mare prigoană a creştinilor.
Nestor, un creştin convertit de Dimitrie, a fost pus să lupte în arenă cu barbarul Lie, gladiatorul favorit al lui Maximilian, temut de toţi adversarii pentru impresionanta sa statură şi ferocitate. Creştinul Nestor a primit binecuvântarea înainte de a intra în arenă: Du-te şi luptă! Pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi, i-ar fi spus Dumitru. Lupta s-a încheiat cu victoria creştinului şi uciderea barbarului, spre disperarea împăratului care a ordonat imediat uciderea lui şi a lui Dumitru. În timp ce se ruga în temniţă, la 9 aprilie 304, tânărul Dumitru a fost ucis, dar în jurul moaştelor sale au continuat miracolele.
În 26 octombrie 413, după mai mult de o sută de ani de la martiriul mucenicului Dumitru, prefectul Leonţiu al Illiricului a dorit să ridice în cinstea lui pe locul micului lăcaş de cult zidit deasupra mormântului o biserică mai mare. Moaştele Sfântului Dumitru au fost găsite întregi, iar din ele a izvorât mir care a umplut toată cetatea de mireasmă. Leonţiu a ridicat în acel loc o biserică în care a fost pusă racla cu osemintele sfântului, pentru a fi cinstite de credincioşi. Moaştele Sfântului se află în Biserica Sf. Dimitrie din Salonic, ridicată pe locul unde a fost martirizat bravul oştean greco-roman şi creştin.
Tradiţii populare de Sâmedru, patronul iernii pastorale
Împreună cu Sfântul Gheorghe din 23 aprilie, Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara şi iarna. Tradiţia spune că Dumnezeu le-a încredinţat celor doi sfinţi-fraţi cheile vremii. Sfântul Gheorghe deschide vara, iar Sfântul Dumitru închide vremea caldă. Popular, anul este asemănat cu o casă care are două uşi ce dau afară: una stă descuiată o jumătate de an şi este păzită de Sfântul Gheorghe, pe cealaltă o deschide Sfântul Dumitru, de ziua lui.
Toamna, de Sâmedru, este ziua soroacelor, momentul socotelilor pentru învoielile şi afacerile tocmite în primăvară, la Sângiorz. Ciobanii coboară de la munte şi lasă oile în gospodăriile stăpânilor lor, se încasează dobânzi, se achită datorii, se închiriază case şi pământuri, se fac tot felul de astfel de neguţătorii şi toată lumea se pregăteşte pentru iarnă.
Aşa cum s-a înţeles cu Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi gospodarii de la muncile câmpului la ziua recoltei ca să se bucure de roadele acumulate.
Bucuria recoltei este marcată prin Focul de Sâmedru, obicei păgân cu multe variante locale. Se aprind focuri rituale fie într-o poiană de la marginea satului, unde se adună lumea în jurul unui rug imens, la răscruce de drumuri importante. După ce focul se stinge fiecare ia acasă câte un tăciune, căci se crede că dacă sunt aruncaţi în livadă, cărbunii vor face ca pomii să fie sănătoşi şi să rodească şi în primăvara viitoare. În această zi femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate.
Credinţe şi obiceiuri despre această divinitate agrară precreştină sunt atestate în special în zonele crescătorilor de animale. Sâmedru concentra acte rituale de fertilitate, purificare, era data când se făceau pronosticuri pentru iarna ce urma să înceapă. Tradiţional, ciobanii aruncau în mijlocul oilor un cojoc ca să afle cum va fi vremea: rea, dacă pe cojoc se aşeza o oaie neagră, şi bună, dacă oaia este albă.
***
În ziua următoare, la 27 octombrie, este sărbătoare mare la români şi mai ales în Bucureşti, unde se prăznuieşte Sfântul Dimitrie cel Nou – Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor. A trăit în secolul XIII, în timpul „imperiului” de la Târnovo întemeiat de fraţii Petru şi Asan, şi deşi viaţa lui a fost aparent simplă şi fără fapte măreţe, Dimitrie Basarabov ascunde o mare desăvârşire interioară. Dimitrie s-a născut în satul Basarabov din părinţi săraci care nu l-au putut da la învăţătură şi ani în şir a păscut vitele şi oile ţăranilor. Tradiţia spune că pe când îşi păştea turma pe malul răului Lom, Dimitrie a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre cu pui şi s-a simţit atât de vinovat încât şi-a pedepsit piciorul care greşise, mergând desculţ 3 ani, fie iarna, fie vara. Milostenia a rămas în sufletul lui şi a intrat monah la un schit cu chilii adăpostite în peşteri săpate pe malul râului, unde a petrecut ani în şir în post aspru şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi de ceilalţi monahi. Tradiţia spune că moaştele Sfântului Dimitrie au fost puse într-o biserică nou ridicată de un domn al Ţării Româneşti în Basarabov, pentru a fi cinstite de credincioşii care se îndreptau mereu spre satul în care văzuse lumina zilei. În iulie 1774, moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aşezate cu mare cinste în Biserica Patriarhală a Mitropoliei din Bucureşti şi în felul acesta, Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Ţări Româneşti.
În zilele de 26 şi 27 octombrie foarte mulţi români îşi sărbătoresc onomastica. La mulți ani tuturor celor care poartă numele Dumitru, Dimitrie, Dumitrache, Dumitra, Dumitrița, Mitra, Dumitrica, Dumitrana şi alte derivate. (Sursa – TVR Info.ro; Adevărul.ro )
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com