Întâlniri pe peronul gării
Se întâlneau în fiecare vineri pe peronul gării din orașul natal. Ea pleca la facultate în alt oraș, iar el rămânea să lucreze în atelierul bunicului său. Timpul lor era măsurat în minutele scurse între semnalul de plecare și închiderea ușilor de la tren. Într-o zi, lipsa de curaj și teama de necunoscut le-au pus capăt poveștii, fiecare lăsând trenul să plece cu promisiuni nerostite.
Anii le-au înălbit părul… Au vieți așezate, copii mari și amintiri frumoase. Totuși, ori de câte ori trec pe lângă o gară și aud vuietul unui tren care se pune în mișcare, amândoi simt un fior cald în piept — ecoul îndepărtat al unei iubiri curate, care i-a învățat pentru prima dată ce înseamnă să iubești fără rezerve.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com