La 28 octombrie 1599 pe stil nou, armata lui Mihai Viteazul învinge, lângă Sibiu, oastea principelui Transilvaniei, Andrei Báthory. Victoria deschide drumul intrării triumfale a domnitorului în Alba Iulia, la 1 noiembrie, și constituie un moment decisiv al campaniei care va duce, în mai 1600, la stăpânirea simultană a Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei. Adversarul lui Mihai Viteazul pe câmpul de la Șelimbăr nu era un comandant militar de carieră, ci un cardinal al Bisericii Catolice care a primit bătălia fără să fi condus vreodată o armată; în momentul critic în care linia munteană a început să cedeze sub șarja cavaleriei ardelene, Mihai Viteazul s-a aruncat personal în mijlocul luptei în fruntea rezervelor și a întors soarta bătăliei, în timp ce cardinalul Báthory a fugit de pe câmpul de luptă, sfârșind ucis cu lovituri de secure câteva zile mai târziu, în munții Ciucului, chiar de țăranii secui.
La 28 octombrie 1920 s-a născut la Cahul, azi în R. Moldova, într-o familie de colonişti germani, Andrei Ciurunga (pseudonimul lui Robert Eisenbraun), unul din marii poeţi ai temniţelor comuniste. În 1936 debutează editorial cu placheta de versuri „Melancolie”, urmând „În zodia cumpenei” (1939), „Poemele dezrobirii” (1943), „Cântece de dor şi de război” (1944). După ce Basarabia va fi din nou răpită, familia Eisenbraun se refugiază la Brăila, unde va continua să scrie, publicând în câteva reviste brăilene. Unul dintre articolele sale, în care se declară ferm anticomunist, îndemnându-i pe români să respingă comunismul, îi aduce prima arestare, pentru 29 de zile, în noiembrie 1945. După eliberare publică sub diferite pseudonime românizate: Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru, şi altele, oprindu-se asupra celui cu care va intra în conştiinţa literaturii române: Andrei Ciurunga. În 1947 publică volumul „Poeme de dincoace”, cuprinzând versuri puternic anticomuniste, pentru care este arestat din nou în 1950 sub acuzația de „crimă de uneltire împotriva păcii”. Cum volumul fusese distrus şi nu a putut fi adus ca probă în proces, autorul său a fost condamnat pentru mai vechiul volum apărut la Chişinău înainte de refugiere, în 1944, „Cântece de dor şi de război”. Din acest moment calvarul se intensifică. Ciurunga trece prin penitenciarele Uranus, Galaţi, Jilava, apoi prin lagărele „cumplitului Canal”, cum însuşi îl numeşte. Aici poetul creează în continuare. Va găsi chiar o metodă ingenioasă de a păstra versurile: coase pe pânză, în căptuşeala unui pieptar de care nu se despărţea niciodată, versurile-cheie ale câtorva sute de poezii, care astfel vor putea fi refăcute în condiţii de libertate. Eliberat în 1954, dar rearestat patru ani mai târziu, în 1958, pentru vina de a fi scris şi difuzat poeziile concepute la Canal, care circulau atât în ţară, clandestin, cât şi în afara graniţelor, în antologii sau la posturi de radio occidentale. Această a treia detenţie o execută la Gherla şi în Balta Brăilei, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de graţiere a tuturor deţinuţilor politici. În 1967 Andrei Ciurunga este reprimit în Uniunea Scriitorilor şi va publica alte opt volume de versuri până în 1989, trecute, desigur, prin filtrul cenzurii. După 1989 văd lumina tiparului şi versurile de detenţie, precum şi alte volume. A decedat la 6 august 2004.
La 28 octombrie 1920, în Chișinău s-a născut Valentina Rusu-Ciobanu, artistă plastică basarabeană. A urmat Școala de Arte din Chișinău (1938–1940) și a frecventat Academia de Arte Plastice din Iași (1942–1944). Creația sa se remarcă atât prin mijloacele expresive, considerate de critici neconvenționale, inovatoare, cât și printr-o profundă notă poetică. A avut expoziții personale la Chișinău (1961, 1984, 2000), a participat la numeroase expoziții internaționale la Moscova, Sofia, Varșovia, Montreal, București, în Irak și Siria. A fost laureată a Premiului de stat, Artist al poporului din RSSM, Maestru Emerit în Artă, Ordinul Meritul Cultural, în grad de Mare Ofițer – Artele Plastice (2020) etc. S-a stins din viață la 1 noiembrie 2021, la Chișinău.
La 28 octombrie 2005 a încetat din viaţă sculptorul Ion Irimescu, membru de onoare al Academiei Române, deţinător al ordinului „Steaua României”, cea mai mare distincţie pe care o poate acorda instituţia prezidenţială, câştigătorul Premiului de Excelenţă în Cultura Româna pe anul 2001. Bustul lui Mihai Eminescu de sculptorul Ion Irimescu (1903-2005) a fost multiplicat şi amplasat la Ploieşti, Bistriţa şi la Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi.
La 28 octombrie 1974, în localitatea Cania, Cantemir, Republica Moldova, s-a născut Nelly Ciobanu (Nelea Ciobanu-Mărgineanu), cântăreață de muzică ușoară din Moldova. În 2009 a fost aleasă de juriul de specialitate și de televoting să reprezinte Republica Moldova la Concursul Muzical Eurovision 2009 cu piesa Hora din Moldova. A participat la semifinala a doua a concursului, calificându-se în marea finală de pe 16 mai. Din 2007 prezintă o emisiune de divertisment la Moldova 1, Vedete la bis. A devenit artistă a poporului (2011).
Evenimente istorice din ziua de 28 octombrie:
312: Constantin cel Mare câștigă Bătălia de la Podul Milvius. Constantin îl învinge pe Maxențiu într-o confruntare decisivă desfășurată la porțile Romei, pe malurile Tibrului. Victoria, asociată în tradiția creștină cu viziunea semnului crucii pe cer și cu inscripția In hoc signo vinces, îi consolidează puterea în jumătatea apuseană a lumii romane și pregătește schimbarea radicală a statutului creștinismului în Imperiul Roman, prin Edictul de la Milano din 313.
1466: Se naște Desiderius Erasmus, filosof, teolog și cărturar neerlandez, una dintre cele mai influente personalități intelectuale ale Renașterii europene. Autorul celebrei satire „Elogiul nebuniei” a promovat educația clasică, toleranța religioasă și gândirea critică, influențând profund cultura europeană.
1873: Basarabia – anexată de Imperiul Țarist la 1812 și organizată inițial ca regiune – își pierde definitiv statutul administrativ regional și este transformată în gubernie, fiind integrată complet în structurile birocratice rusești. Transformarea, consemnată la 28 octombrie în cronologiile istorice basarabene, simbolizează desființarea Consiliului Regional și intensificarea centralizării și a politicilor de rusificare, cu efecte dure asupra administrației, școlii, Bisericii și vieții publice. Prin această reformă, limba română fusese deja eliminată din gimnazii și din aparatul de stat, însă uniformizarea administrativă a produs un efect de bumerang pe termen lung: integrarea completă în sistemul universitar imperial a trimis o nouă generație de tineri basarabeni la universitățile din Sankt Petersburg, Kiev și Dorpat, unde au intrat în contact cu mișcările de emancipare națională care aveau să conducă, în 1917–1918, la desprinderea de Rusia și la Unirea cu România.
1886: Președintele american Grover Cleveland inaugurează în portul New York monumentul colosal din cupru oferit Statelor Unite de poporul francez, realizat de sculptorul Frédéric Auguste Bartholdi, cu o structură metalică interioară proiectată de Gustave Eiffel și colaboratorii săi. Statuia devine unul dintre cele mai cunoscute simboluri globale ale libertății și speranței, inclusiv pentru milioanele de imigranți europeni care au ajuns în America prin Ellis Island.
1918: La Praga, Consiliul Național Cehoslovac proclamă independența Cehoslovaciei, în contextul destrămării accelerate a Imperiului Austro-Ungar la sfârșitul Primului Război Mondial. Nașterea noului stat democratic face parte din aceeași transformare geopolitică profundă a Europei Centrale care va permite realizarea Marii Uniri a românilor la Alba Iulia, câteva săptămâni mai târziu.
1920: La Paris, reprezentanții României, Marii Britanii, Franței, Italiei și Japoniei semnează Tratatul privind recunoașterea suveranității românești asupra Basarabiei, unită cu România la 27 martie 1918. Documentul reprezintă o victorie diplomatică importantă, dar nu va intra niciodată formal în vigoare deoarece Japonia nu îl ratifică, în timp ce Uniunea Sovietică va continua să conteste apartenența provinciei la România. După ce Marea Britanie (1922), Franța (1924) și Italia (1927) au ratificat documentul, refuzul Japoniei — inclusă printre semnatari ca una dintre cele cinci Mari Puteri învingătoare în Primul Război Mondial — nu a avut legătură cu vreo dispută directă cu Bucureștiul, ci a fost prețul unui acord diplomatic încheiat de Tokyo cu Moscova în ianuarie 1925, prin care Japonia s-a abținut de la ratificare în schimbul concesionării zăcămintelor sovietice de petrol și cărbune din nordul insulei Sahalin.
1965: Papa Paul al VI-lea promulgă documentul Nostra Aetate („În vremea noastră”), unul dintre cele mai importante texte ale Conciliului Vatican II. Declarația condamnă antisemitismul, respinge ideea vinovăției colective a evreilor pentru moartea lui Iisus și deschide o nouă etapă istorică a dialogului dintre catolici și celelalte religii.
1993: Președintele Leonid Kravciuk a emis decretul „Cu privire la pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călătorii în străinătate”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com