La 7 noiembrie 1881, în localitatea Odorhei, Transilvania, S-a născut Peter Neagoe, scriitor, publicist și pictor american, originar din Transilvania. A urmat Școala de Belle-Arte din București, fiind coleg cu Constantin Brâncuși, dar a frecventat, în paralel, și cursurile de Filosofie și Drept la Universitate. În 1901 sau 1903, a părăsit țara fără învoirea părinților, și după o perioadă în Germania, a emigrat în America, la New York, unde a ocupat diferite slujbe și a continuat studiile artistice. După Primul Război Mondial a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris. I-a cunoscut personal pe James Joyce, Ezra Pound, Gertrude Stein, a intrat în contact cu grupările dadaiste și suprarealiste. L-a reîntâlnit pe Brâncuși, căruia i-a dedicat volumul Sfântul din Montparnesse. În 1933 s-a reîntors în Statele Unite, publicând în următorii trei ani două romane și un volum de povestiri cu subiecte din realitatea românească transilvăneană. Dintre scrierile sale: Storm (Vifor), Easter Sun (Soare de Paști), There is My Heart (Drumuri cu popas), A Time to Keep (Timp de neuitat), No Time for Tears (Lacrimi inutile). A decedat la 28 octombrie 1960, în Kingston sau Woodstock, New York.
La 7 noiembrie 1911, în localitatea Bălceşti, judeţul Gorj, s-a născut renumita interpretă de muzică populară românească, Maria Lătăreţu. Maria Lătărețu a fost una dintre cele mai îndrăgite interprete, fiind numită şi „Privighetoarea Gorjului”, şi „Crăiasa cântecului românesc”, şi „Prințesa cântecului popular românesc”. Peste şase decenii de viaţă ea îşi va aminti: „Când am deschis ochii pe lume, m-am pomenit într-o bătătură mică şi săracă, cu două încăperi. Acum nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în interiorul grădinii aveam tot felul de pomi fructiferi, mai mulţi pruni şi meri, iar în faţa casei aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă grădină din Bălceşti”.
Talentul muzical a fost moştenit de la mama sa, descendentă a unei familii de lăutari celebri de pe Valea Gilortului, însă se spune că Maria Lătărețu a învățat să cânte imitând păsările.
Harul divin al Mariei Lătăreţu a fost descoperit în 1937 la Gorj de o echipă de folcloriști, care au invitat-o la București pentru a o înregistra. La 19 iulie Maria Lătăreţu înregistrează primele sale melodii, pe cilindri de fonograf, iar la 29 august debutează la Radio București, în emisiunea „Ora satului”.
Maria Lătăreţu a cântat cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966. Repertoriul celebrei cântăreţe cuprindea aproximativ 1000 de cântece, din care 104 erau compoziţii personale.
Maria Lătăreţu a întreprins numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, inclusiv în Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania. Timp de un an a cântat cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea” din Moscova. A dat spectacole îndelung aplaudate la Teatrul Mare, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la „Dunărea” trebuie modificat: „Pe el nu trebuie scris „În această seară cântă Maria Lătărețu” ci „În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc”.
Maria Lătăreţu s-a stins din viaţă la nici un an după decesul soţului ei, la 27 septembrie 1972, în urma unei congestii cerebrale, la Românești, localitate din județul Botoșani, imediat după încheierea unui concert. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul „Sfânta Vineri” din București, lăsând posterităţii o zestre folclorică nepreţuită, păstrătoare a sufletului ei cald. Din 1981, în fiecare an la Târgu-Jiu, se desfăşoară Festivalul-concurs al Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu” – în amintirea marii artiste.
La 7 noiembrie 1916 s-a născut Mihai Șora, filosof și eseist român. Mihai Șora a venit pe lume la Ianova, Remetea Mare, județul Timiș, în timpul Austro-Ungariei. A studiat filosofie la Universitatea din București (1934–1938). A obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938 (concomitent cu Eugène Ionesco). A părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și a ajuns în Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal. Între anii 1945 și 1948 a activat ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. În 1948 a venit în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au mai permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să îl urmeze. Forțat să stea în România după 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic. După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990). Mihai Șora a fost unul dintre oponenții vocali ai modificărilor la legile justiției, care au declanșat protestele din 2017–2018, alăturându-se deseori demonstranților, în ciuda vârstei înaintate. Filosoful și eseistul Mihai Șora a încetat din viață la venerabila vârstă de 106 ani.
La 7 noiembrie 2014 s-a stins din viaţă Liubomir Iorga, meşter popular, instrumentist, dansator, actor şi muzician din Republica Moldova. S-a născut la 12 aprilie 1932, în satul Vadul lui Isac, la sudul Republicii Moldova. Din 1949 activează în calitate de dansator în Ansamblul de dansuri populare „Joc”. Timp de 25 de ani merge în turnee artistice în diferite oraşe ale fostei URSS şi în multe ţări străine. În 1957, la concursul la ediţia a 6-ea a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor la Moscova a fost premiat cu medalia de aur pentru rolul interpretat în tabloul coregrafic comic „În drum spre Chișinău”. Din 1964 lucrează în atelierul de muzică la Combinatul de producţie pe lângă Ministerul Culturii din RSS Moldovenească, unde face o pasiune pentru istoria instrumentelor muzicale populare. El confecţionează fluiere, cimpoaie, ocarine tradiţionale, în plus, a „reanimat” instrumente aproape uitate: drâmbe, tilinci, cavaluri. A creat un instrument absolut nou, pe care l-a denumit iorgofon. Mai multe dintre instrumentele sale sunt păstrate în muzee, în diferite oraşe. În 1971 s-a filmat în filmul „Lăutarii”.
La 7 noiembrie 2016 s-a stins din viață prozatorul Haralambie Moraru. Haralambie Moraru s-a născut la 23 februarie 1950, în satul Coștangalia, raionul Cantemir, Republica Moldova. . A absolvit în 1972 Facultatea de Filologie, secția Jurnalism a Universității de Stat din Moldova. A fost redactor la ziarele Tinerimea Moldovei și Literatura și Arta, redactor-șef la Chișinău, gazetă de seară, redactor la ziarul Curierul și redactor-șef adjunct la Literatura și Arta. A activat la Serviciul de presă al Primăriei municipiului Chișinău. A semnat volumele de proză: Nimeni nu rămâne singur, Grâu nou, Pragul dinspre zi, Ploi mari în secolul XX, Viața mai târziu, Scările; cel de publicistică Lecția Iurie Colesnic, despre autorul Basarabiei necunoscute. I s-a conferit Premiul „Boris Glăvan” al Tineretului din Moldova (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004) și titlul onorific Maestru al Literaturii (2010), a fost decorat cu ordinul Gloria Muncii.
Evenimente istorice din ziua de 7 noiembrie:
680: La Constantinopol începe Sinodul al șaselea ecumenic, cunoscut și sub numele de Sinodul Trullan sau Quinisext. Acest sinod a fost convocat de împăratul Justinian al II-lea și a reunit episcopi din întreaga lume creștină pentru a discuta și a rezolva diverse probleme teologice și canonice.
1708: Hatmanul Ucrainei, Ivan Mazepa, împreună cu o parte din armata sa, s-a unit cu trupele regele Suediei Carol al XII-lea lângă satul Gorki.
1867: La Varșovia, se năștea Maria Skłodowska, cunoscută ulterior drept Marie Curie. În 1891, a plecat la Paris pentru a-și continua studiile la Sorbona. Cercetările desfășurate împreună cu Pierre Curie au dus la descoperirea poloniului și a radiului. În 1903, a primit Premiul Nobel pentru Fizică alături de Pierre Curie și Henri Becquerel, pentru cercetările asupra radioactivității. În 1911, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Chimie. După moartea soțului său, Marie Curie a preluat postul acestuia de profesor de fizică generală la Sorbona, devenind prima femeie care ocupa această poziție.
1877: În timpul Războiului de Independență al României, trupele române au ocupat orașul-cetate Rahova, un punct strategic important. Operațiunea a fost condusă de colonelul George Slăniceanu.
1911: S-a născut Mihail Iangel, constructor sovietic rus și ucrainean de complexe de rachete și spațiale. A fost constructor șef al Biroului de Proiectare „Pivdenne” din Dnipropetrovsk în anii 1954–1971.
1917: Revoluția din Octombrie, care își ia numele de la data calendarului iulian de 25 octombrie, are loc, conform calendarului gregorian; la această dată, bolșevicii asaltează Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, sediul guvernului provizoriu. Toți membrii guvernului, cu excepția prim-ministrului Alexander Fiodorovici Kerenski, sunt arestați. Revoluția din Octombrie a marcat sfârșitul guvernării provizorii instaurate după Revoluția din Februarie și începutul regimului bolșevic în Rusia.
1941: Al Doilea Război Mondial: nava spital sovietică „Armenia” este scufundată de avioanele germane în timp ce evacuează refugiați și militari răniți și personalul mai multor spitale din Crimeea. Se estimează că peste 5.000 de oameni au murit odată cu scufundarea vasului.
Nava spital „Armenia” a fost unul dintre cele mai mari dezastre maritime din istorie.
1944: Franklin Delano Roosevelt a câștigat cel de-al patrulea mandat de președinte al Statelor Unite.
1967: Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația privind eliminarea discriminării împotriva femeilor.
1973: Congresul Statelor Unite anulează veto-ul președintelui Richard Nixon asupra Rezoluției puterilor de război, care limitează puterea prezidențială de a duce război fără aprobarea Congresului. Aceasta a venit ca răspuns la implicarea continuă a SUA în Vietnam.
1996: NASA lansa Mars Global Surveyor, o sondă destinată studierii planetei Marte de pe orbită. Misiunea a investigat suprafața, atmosfera și structura internă a Planetei Roșii, contribuind la înțelegerea acesteia. Sonda a transmis imagini și alte date până în noiembrie 2006. Printre rezultatele misiunii s-a numărat identificarea unor depozite minerale asociate cu apa, informații care au contribuit la alegerea unui loc de amartizare pentru o misiune ulterioară cu rover.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com