Logosul sfânt a pătruns pe teritoriile actuale ale Ucrainei şi României încă în epoca apostolică prin propovăduirea Evangheliei de către Apostolul Andrei Întâiul Chemat în Sciţia şi Sciţia Mică, adică în rândurile popoarelor din zona Mării Negre. Despre aceasta mărturisesc mai multe izvoare scrise, întreaga tradiţie bisericească. Eusebius, episcop în Cesarea Palestinei (260-340), în lucrarea sa „Istoria bisericească” remarcă următorul lucru: „Când sfinţii apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea, lui Toma i-a căzut la sorţi, cum spune Tradiţia, Parthia, iar lui Andrei Schiţia…”. În „Vieţile sfinţilor” sunt enumerate locurile pe unde a ajuns în timpul călătoriei sale misionare Apostolul Andrei, printre ele fiind şi Tracia, regiune istorică ce ocupa partea peninsulei Balcanice de la nord de Macedonia şi Marea Egee, teritoriul actual al Ungariei, României, Moldovei, Bulgariei şi Serbiei. Cuvântul lui Dumnezeu, adus în aceste ţinuturi de către Apostolul Andrei, a pătruns adânc în conştiinţa băştinaşilor. Cucerirea Daciei de către romani la începutul secolului doi a deschis calea noii credinţe. Săpăturile arheologice ne demonstrează că creştinilor din această provincie romană le era cunoscută prima traducere în latină a Sfintei Scripturi.
Despre propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi crearea comunităţii creştine pe teritoriul viitoarei Rusii Kievene atestă şi vechile letopiseţe ucrainene. Cronicarul Nestor povesteşte că Apostolul Andrei, ajungând la delta Niprului, la Korsun (Hersones), şi-a urmat calea în sus pe fluviu, aşa cum a fost voinţa lui Dumnezeu. La poalele unor dealuri s-a oprit şi le-a vorbit ucenicilor săi care-l însoţeau: „Vedeţi aceste dealuri? Peste ele va coborî harul domnului şi va fi aici o cetate mare şi multe biserici va înălţa Domnul”. Apoi a urcat pe deal, a înfipt acolo o cruce şi s-a rugat lui Dumnezeu. Şi în locul acela a apărut oraşul Kiev.
Aceste rânduri de letopiseţ sunt bine cunoscute. Unii le iau drept fapte reale, alţii – drept legendă. Oricum, ele au stat la baza romanului „Apostolul Andrei Întâiul Chemat” de scriitoarea ucraineană contemporană Natalia Dziubenko. În finalul operei sale literare ea se întreabă: putea oare Apostolul Andrei să fi văzut ţara strămoşilor ucrainenilor? „E o chestiune absolut firească în contextul istoriei poporului nostru şi al tradiţiei apostolice, scrie autoarea. Şi, într-adevăr, putea oare martorul ocular al lui Hristos, căruia îi erau cunoscute semnele viitorului, să ocolească, în timpul istovitoarelor sale călătorii în ţinutul nordic, ţara grânelor, care pe atunci hrănea Marele Imperiu, să nu se întâlnească cu strămoşii poporului creştin, căruia i-a fost sortit să sufere răstignirea prin foame, să nu audă trâmbiţa îngerului îndurării, prevestitorul stelei Pelinului (se are în vedere soarta Cernobîlului, prezisă de unii profeţi – n.a.). În caz că nimeni nu va fi de acord cu versiunea mea, primeşte, cititorule, această creaţie ca un simplu adevăr, căutat de autor în sine; el are tot dreptul să facă acest lucru, care nu-i altceva decât o comunicare cu Domnul. La o astfel de căutare a adevărului are dreptul fiecare om, fiecare naţiune şi fiecare popor”.
Mitropolitul Ivan Oghienko, în „Istoria Bisericii Ucrainene”, remarcă: „Apostolul Andrei încă în veacul apostolic era considerat fondatorul bisericii de la Constantinopol; grecii în genere foarte de timpuriu au început să adune cele mai diverse relatări despre Apostolul Andrei. Lupta bisericii de la Tarigrad cu cea de la Roma pentru autoritate a început timpuriu: Biserica Romană avea dovezi că ea a fost întemeiată de Apostolul Petru şi aceasta i-a impus pe greci să se preocupe de arheologie şi să adune totul ce se putea despre Apostolul Andrei ca întemeietorul său. Şi grecii, într-adevăr, au adunat foarte multe şi diverse relatări despre Sfântul Andrei Întâiul Chemat. Iată aceste relatări ale grecilor, începând de la cele mai vechi timpuri, atestă într-un glas că Apostolul Andrei a propovăduit Evanghelia în Sciţia barbară şi îndepărtată”.
Din păcate, n-au rămas mărturii nici despre contactele nemijlocite ale triburilor slave cu civilizaţia elenă şi romană de pe litoralul Mării Negre şi de la gurile Dunării în primele secole ale erei creştine, consideră ilustru istoric ucrainean Mîhailo Hruşevski. De aceea nu putem urmări combinaţiile interesante dintre cultura şi religia slavă şi materialul ponto-dunărean, scrie în continuare Mîhailo Hruşevski. Însă este evident că viaţa spirituală a populaţiei slave din aceste locuri era cu mult mai bogată decât cea a consângenilor ce plugăreau mai la nord.
Întreaga Sciţie Mică (Dobrogea de astăzi) acum două milenii făcea parte din Imperiul Roman şi aici erau surghiuniţi şi martirizaţi creştinii care refuzau să se închine idolilor păgâni. Dintre cele zece persecuţii romane împotriva creştinilor, întreprinse între anii 64-324, care au sfinţit pământul cu sângele miilor de martiri, trei au avut loc la Răsărit. În consecinţă, creştinismul a fost răspândit în acest spaţiu geografic chiar în epoca apostolică, în primele veacuri după Hristos. Potrivit savanţilor din vremurile noastre, în regiunea dunăreană, pe teritoriul Daciei, pe litoralul de nord al Mării Negre şi în stepele de sud ale Ucrainei contemporane nivel de creştinare era de 3 procente. În secolul al patrulea, când Constantin cel Mare a egalat creştinismul cu alte religii, acest proces s-a intensificat.
Deci, misionarii creştini, pornind pe urmele Apostolului Andrei, continuau să semene pe teritoriile de astăzi ale Ucrainei şi României seminţele noii credinţe, roadele căreia vor fi strânse şi înmulţite mai târziu. Şi într-o ţară, şi în cealaltă primul Apostol Andrei este numit „Apostolul nostru”.
„Apostolul nostru” îşi are lăcaşuri sfinte în aceste două ţări. În ţinutul dobrogean, considerat pe bună dreptate „Bethleemul românesc”, căci primul a luat contact cu Evanghelia lui Hristos, se află Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”. Cei ce se nevoiesc aici cunosc tradiţia creştină, potrivit căreia după sinodul Apostolic din anul 50, la care a participat şi Sfântul Apostol Andrei, acesta a pornit în a doua călătorie misionară. Apostolul purta un toiag cu cruce la capăt, prin care făcea minuni. Venind dinspre izvoarele Niprului şi Nistrului, poposi la delta Dunării, unde a înfiinţat comunităţi creştine şa Hristia, Tomis (Constanţa) şi Gallatis (Mangalia).
Peştera din pădurea de lângă localitatea contemporană Ion Corvin, cale de 59 kilometri până la Constanţa, este considerat primul locaş de cult creştin ortodox din România, în care şi-a găsit adăpost însuşi Apostolul Andrei şi chiar este indicată lespedea de piatră, unde acesta şi-a odihnit trupul istovit. Lângă peşteră a fost creat Complexul monahal „Sfântul Apostol Andrei” cu o biserică mare, care are hramul Întâiului Chemat la propovăduirea apostolică. În vecinătate răzbat din adâncul pământului nouă izvoare. Tradiţia spune că în apele lor Apostolul Andrei i-a botezat pe cei convertiţi de el la creştinism.
Şi la Kiev, în cinstea Apostolului Andrei în 1086 (aproape la o sută de ani de la creştinarea Rusiei Kievene) a fost înfiinţată o mănăstire cu hramul Apostolul Andrei. Ctitorul ei a fost fiul lui Iaroslav cel Înţelept, cneazul Vsevolod Iaroslavyci, care a luat numele de botez Andrei. Mănăstirea nu s-a păstrat, iar în locul ei erau ridicate mereu biserici din lemn, tot în cinstea Apostolului Întâiul Chemat. În 1744 a fost ridicat biserica Sfântului Andrei după proiectul celebrului arhitect Francesco Rastrelli – o capodoperă a arhitecturii din epoca barocului. Mai târziu comunitatea mondială a inclus biserica Sfântul Andrei din Kiev în catalogul „1000 de minuni ale lumii. Capodopere ale omenirii de pe cinci continente”, editată în Germania în 2002.
Biserica Sfântul Andrei a fost construită la indicaţia împărătesei ruse Elisaveta. La 9 septembrie 1744 a avut loc ceremonia punerii temeliei viitorului locaş de închinare şi însăşi împărăteasa a aşezat piatra temerară. Pe platoul vechiului Kiev, unde a fost ridicată biserica, este foarte complicat şi cu anumite riscuri pentru construcţii, mai ales sacrale, dar arhitecţii şi inginerii au folosit fonta (pentru prima dată în Europa de Est) ca lăcaşul de închinare să fie în acel loc, unde potrivit „Povestii anilor trecuţi”, Apostolul Andrei a prevestit faima creştină a Kievului.
…Între „peştera Apostolului Andrei” din Dobrogea şi biserica Sfântului Andrei din Kiev există o legătură spirituală, care ne duce cu gândul la originile credinţei ortodoxe pe aceste pământuri, care au pornit de la Apostolul Întâi Chemat de Mântuitorul.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com