Istoria unui militar din Bucovina, pe care camarazii l-au dus pe brațe de pe câmpul de luptă timp de două săptămâni
Servantul la aruncător, Vasyl Borodak, în vârstă de 37 de ani, din satul Rjavinți, regiunea Cernăuți, a fost pe front chiar din primele zile ale războiului la scară largă. În februarie, anul acesta, a fost prins într-un bombardament de artilerie, când trupele ruse avansau în regiunea Kursk, iar din cauza unei răni provocate de schije, a murit pe loc.
Pentru mama soldatului era important ca trupul fiului ei să fie adus în Ucraina și să poată să-și ia rămas bun de la el. Comandantul i-a promis că va face acest lucru cu orice preț, iar trei dintre camarazii săi au refuzat să se evacueze fără el și au tras singuri trupul lui Vasyl pe o distanță de peste 25 de kilometri. Această istorie a fost relatată de Suspilne Cernăuți
Înainte de invazia la scară largă, Vasyl Borodak a lucrat în unitatea de intervenție rapidă a unei companii de securitate private. În ianuarie 2022, a primit o citație ca rezervist și credea că se va întoarce curând acasă.
„El spunea că va sta o lună la Lviv. Ne-a spus să-l așteptăm pe 1 sau 2 martie. Dar apoi am aflat că pe 3 martie era deja pe pozițiile de luptă undeva în direcția Kupiansk”, povestește mama lui Vasyl, Olga Borodak.
Soldatul a servit inițial în Batalionul 8 de asalt montan și era infanterist. În martie, anul trecut, s-a transferat în bateria de mortiere a Brigăzii 92 „Ivan Sirko”, unde a devenit servant la aruncător. Potrivit comandantului bateriei de mortiere, Vasyl avea autoritate în rândurile camarazilor săi de arme. „Alături de el au slujit mulți băieți din batalionul său anterior. Toți au trecut prin cele mai crâncene lupte de la Bahmut, Klișciivka, Andriivka, așa că erau toți prieteni. Există respect între soldații de luptă, este frăție, totuși”, povestește comandantul.
Anul trecut, brigada lui Vasyl a apărat Avdiivka și Harkiv, iar vara au pornit la ofensivă în regiunea Kursk. În februarie, anul acesta, a început contraofensiva armatei ruse, iar soldații ucraineni au fost nevoiți să se retragă de pe poziții. Chiar în acea luptă, Vasyl a primit o rană de schijă și a murit pe loc. Trei dintre camarazii săi nu au putut să-i salveze viața, dar nici nu au vrut să-i lase trupul în urmă. Din cauza vremii senine și a amenințării dronelor, nu au putut să-i evacueze pe soldați cu mașina. Camarazii au fost nevoiți să se retragă de pe poziții pe jos și să tragă singuri trupul lui Vasyl pe o distanță de peste 25 de kilometri.
„Băieții l-au tras acolo, pe cât de mult a fost posibil pe jos. Cam două săptămâni, iar apoi o „blindată” le-a ieșit în întâmpinare, iar infanteria noastră i-a ajutat, abia atunci l-au scos pe teritoriul Ucrainei. Băieții au refuzat să-l abandoneze, au așteptat până la urmă să fie scoși împreună”, povestește comandantul.
În februarie, mama pregătea un pachet pentru Vasyl. În ultimul moment, el a spus că merge într-o misiune de lungă durată pe 12 februarie și a rugat-o să nu-l mai trimită. Apoi a încetat să mai răspundă la telefon.
„Pe 20 februarie, a venit la noi primarul satului și a spus că Vasyl este considerat dispărut, iar despre moartea lui încă nu se vorbea. Abia mai târziu au sunat de la brigada lui și au anunțat că e mort”, povestește mama Olga Borodak.
Mama spune că nu a crezut că va mai vedea vreodată trupul fiului ei. „Nu am crezut cuvintele comandantului, că trupul lui ar putea fi adus acasă. Pentru că cine l-ar mai aduce înapoi de pe pământul rusesc? Dar comandantul spunea: „Jur pe copiii mei și îți dau cuvântul de ofițer că îl voi aduce în Ucraina”. S-a ținut de cuvânt”.
Vasyl Borodak a fost înmormântat în Rjavinți în martie 2025. În afară de părinți, l-au deplâns cele două surori și fiul de 12 ani. „Iar eu îngrijesc de cimitir, așa că sunt lângă el în fiecare zi. Se întâmplă ca vântul să mai arunce coroanele sau florile. Se întâmplă de două sau trei ori pe zi. Vorbesc des cu el”, povestește tatăl lui Vasyl, Victor.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com