De-a lungul veacurilor bisericile şi mănăstirile au îndeplinit şi rolul de centre culturale, în deosebi în Evul Mediu. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, în condiţiile limitării drepturilor ucrainenilor ortodocşi, aflați sub coroana poloneză, pătura înstărită a societăţii începe o luptă pentru egalitate în drepturi civile şi religioase, pentru renaşterea conştiinţei naţionale. Întru asigurarea acestor scopuri au şi fost organizate așa-numitele frăţii. Ilustrul istoric, Myhailo Hruşevski, constată că frăţiile legau cu fire de solidaritate nu numai elementele ucrainene locale şi din afară, ci şi diferite pături ale populaţiei, trezind la ele sentimentele unei discipline civice şi naţionale.
În fruntea frăţiilor galiţiene se situează cea de la Lviv, ce activa pe lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului şi reprezenta la mijlocul secolului al XVI-lea elementele ucrainene din Galiţia. Biserica Adormirea Maicii Domnului din capitala Galiţiei mai era cunoscută şi ca biserică moldovenească sau biserică valahă, deoarece piatra ei de temelie a fost pusă de domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu la 1564, cu 460 de ani în urmă, acest domnitor moldav fiind şi un protejator al Frăţiei. Într-o scrisoare, copia căreia se păstrează în fondurile Muzeului de Istorie din Lviv, adresată Frăţiei, Alexandru Lăpuşneanu anunţă că este de acord să înalţe o biserică ortodoxă în acest oraş. În schimb tinerilor din Moldova să li se ofere posibilitatea de a-şi face studiile la şcoala Frăţiei. Edificiul a fost terminat de Miron Barnovschi abia în secolul următor.
Miron Vodă Barnovschi, numit de istorici „un fel de Ludovic al IX-lea al Franţei”, după ce mântui cu „grijile ţării” se ţinu şi „după lucruri dumnezereşti”, şi numai în trei ani de domnie făcu atâtea mănăstiri şi biserici, ca nici un alt deţinător al tronului Moldovei. Evlaviosul domn a avut o mare solicitudine pentru biserica pe care a înălţat-o, fiind în acelaşi timp şi un călduros sprijinitor al operelor de artă. Anume despre el spune cronicarul Miron Costin că „în Lemberg, în Liov, în târg, au istovit şi biserica cea mare, unde este şi chipul lui scris”. Biserica Frăţiei a fost sprijinită de toţi domnitorii şi boierii din viţa Movileştilor şi în special de Miron Barnovschi. În anul 1631 ea a fost sfinţită, la serviciul divin fiind prezenţi solii lui Miron Vodă, arhimandritul Lavrei Pecerska din Kiev, Petru Movilă, fratele acestuia – Moise. Istoricii subliniază că sfinţirea bisericii valahe din Lviv „a fost o rară festivitate a ortodoxiei şi Miron Vodă era sărbătorit ca săvârşitor al bisericii”. Faptul că în biserică erau multe morminte ale ctitorilor ei şi că Barnovschi şi-a legat numele de ea, nu exclude că acolo, printre membrii familiei Movileştilor, să fie şi mormântul doamnei Elisaveta (Elena), mama lui Miron.
Scriitorul român contemporan, Ion Muscalu, în romanul său istoric „Osândă și izbândă” despre viața voievodului martir Miron Barnovschi, descrie momentul săvârșirii construcției acestei biserici: „Lemberg (Lvov) duminică 16 ghenarie 7139 (1631) zi mare pentru creștinii ortodocși din întreaga Polonie, din Galiția, Pocuția, Podolia Halici și din Kiev, din Țara Moldovei, din cealaltă Valahie, de la Dunăre, precum și din guberniile rusești, alăturate. Prin râvna, osteneala și cheltuiala slăvitului voievod Miron Barnovschi, după îndelungate și neprielnice vremi a fost isprăvită de istov zidirea sfintei biserici a stavropighiei (frăției – n.a.)… După ieșirea Măriei-Sale de la domnie, frații ortodocși din Lemberg își pierduse nădejdea de a duce mai departe lucrul început, dar, ca printr-o minune, înfruntând necazurile și grijile pribegiei, Miron Barnovschi a izbutit să-și țină făgăduiala făcută, aducând de istov Casa Domnului, spre fala liovenilor și ai credincioșilor săi ortodocși.
Drept răsplată pentru vrednicia Măriei-Sale, membrii stavropighiei au cerut meșterilor să sculpteze în mijlocul cupolei bisericii, ca să dăinuie în veșnicie, herbul Moldovei, și au scris cu slove de o șchioapă, sus, pe boltă, Io Miron Barnovschi Moghilă Voievod a Moldovlahiei, săvârșitor al bisericii românești.
Deasupra cafasului sfântului lăcaș de închinăciune, de-a stânga și de-a dreapta, erau zugrăvite de subțire cuvintele: Miron Vodă aduce slavă și închinare lui Savaot”.
Despre aceea că Miron Barnovschi ţinea foarte mult la ctitoria sa lvoveană, ne dăm seama citind testamentul domnitorului. El le lasă cuvânt moștenitorilor averii sale să aibă de grijă „… a da Gavrilaşu vornic şi Costin postelnicul 5000 zloţi la sfânta biserică din Liov care am sfinţit-o noi cu cheltuiala noastră, şi multe cheltuieli a făcut brasla de la ace sfântă biserică, şi ne-am apucat să plătim acele cheltuieli, ce să aibă a da cei 5000 zloţi să plătească toate cheltuielile, ca să fie pomana noastră deplină”.
A atras atenție Bisericii valahe din Lviv și eminentul istoric român Nicolae Iorga, care accentua că „Lembergul medieval era „plin de pribegii domneşti şi boeraşii din părţile noastre”. Alături de aceştia, în Lembergul atât de cosmopolit, se aflau negustorii români care pe la 1556, cu sprijinul domnului Alexandru Lăpuşneanu, ridicau o frumoasă biserică cu hramul Adormirii Maicii Domnului”.
Regretatul istoric cernăuțean, Ilie Luceac, a publicat în revista „Glasul Bucovinei” un articol amplu despre Biserica valahă din Lviv, veche ctitorie a voievozilor moldoveni. Cercetătorul subliniază că Miron vodă „a cheltuit mari sume de bani şi, când a voit să mărească ajutorul, a cedat Stavropighiei venitul vămii de la Hotin pentru salitra ce se vindea ctitoriei liovene. Membrii comunităţii stavropighiene considerau drept ctitori ai bisericii pe regele Poloniei Sigismund al III-lea, pe ţarul Feodor Ivanovici, mare cneaz al Moscovei, şi pe voievozii Moldovei fraţii Ieremia şi Simeon Movilă. Miron vodă Barnovschi era sărbătorit ca „săvârşitor al bisericii”. Stemele lor se găsesc până astăzi sculptate în interiorul cupolei din mijloc a bisericii”. „Arhitectural, Biserica Frăţiei din Lviv s-a păstrat bine până astăzi, conservându-şi forma ei iniţială, remarcă în continuare Ilie Luceac. Intrarea în biserică nu este din strada lăturalnică, unde se află o uşă blocată, deasupra căreia se află inscripţia Voloşska Ţerkva (Biserica Valahă) şi basorelieful mitropolitului Petru Movilă. Pe partea străzii din dreapta altarului găsim două inscripţii, dintre care una semnalează faptul potrivit căruia în acest edificiu a învăţat Petru Movilă, şi unde era probabil Şcoala Frăţiei, în care a studiat Grigore Ureche, poate şi Miron Costin. Pe inscripţia de pe basorelief se menţionează că în această biserică a fost hirotonit Petru Movilă, viitorul mitropolit al Kievului. O altă inscripţie, de pe vremea URSS, spune că această instituţie de cult – „Biserica Valahă” – este un monument istoric de arhitectură, ocrotit de lege”.
Vom preciza că la 28 aprilie 1633, zi de duminică, în Biserica Valahă din Lviv a avut loc ceremonia hirotoniei Mitropolitului Petru Movilă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com