Povestea despre șoaptă și piatră
Un tânăr conducea noul său „Jaguar” strălucitor, fiind într-o dispoziție excelentă și fredonând o melodie. Deodată, a observat niște copii care stăteau pe marginea drumului. Unul dintre ei s-a ridicat și a început să dea din mână, rugându-l să oprească mașina. După ce tânărul i-a ocolit cu grijă, reducând viteza, și se pregătea să accelereze din nou, a auzit dintr-odată cum o piatră a lovit mașina.
Tânărul a oprit, a ieșit din mașină și, înșfăcându-l pe unul dintre băieți de guler, a început să-l scuture strigând:
— Nemernicule! De ce ai aruncat cu piatra în mașina mea?! Știi măcar cât costă mașina asta?!
— Iertați-mă, domnule, a răspuns băiatul. Nu am avut intenția să vă rănesc pe dumneavoastră sau să vă stric mașina. Problema este că fratele meu invalid a căzut din scaunul cu rotile, dar eu nu-l pot ridica, este prea greu pentru mine. De câteva ore cerem ajutor, dar nicio mașină nu a oprit. Nu am avut altă soluție decât să arunc piatra, altfel nici dumneavoastră nu ați fi oprit.
Tânărul l-a ajutat pe băiatul cu dizabilități să se așeze în scaun, încercând să-și stăpânească lacrimile. Apoi s-a dus la mașina lui și a văzut urma lăsată de piatră pe portiera nouă și lucioasă.
A condus acea mașină mulți ani și, de fiecare dată, le spunea „nu” mecanicilor care se ofereau să repare acea urmă, deoarece portiera îi amintea mereu un lucru: dacă ignori șoapta, în tine va zbura o piatră.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com