La Lunca, pe malul înzăpezit al Prutului
La finele lui 2015, a ieșit de sub tipar partea a patra a Cărții Durerii, consacrată memoriei victimelor masacrelor sângeroase de la Lunca, din iarna anului 1941. În 2026 se împlinesc opt decenii și jumătate de la evenimentele tragice din istoria neamului nostru. Ce s-a întâmplat în regiunea Cernăuți, în acele vremuri staliniste, de grea urgie?
În iarna anului 1941, căpitanul Martynov, unul dintre conducătorii Direcției Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuți, adresează lui Ivan Grușețki, primul secretar al comitetului regional Cernăuți al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, un raport, în care semnala faptul că în ziua de ,,28 ianuarie 1941, locuitorii satelor Horecea Urbană, Horecea Mănăstirii, Boian, Ostrița, Mahala au organizat o trecere în masă a frontierei. La o depărtare de 3 kilometri de la frontieră, ei au fost descoperiți de către detașamentul de călăreți ai pichetului de grăniceri, în colaborare cu reprezentanții operativi ai Direcției Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne. În timpul efectuării acestei ,,operațiuni”, au fost ucise 12 persoane, 53 – reținute și doar 2 oameni au avut norocul să treacă frontiera”.
Raportul lui Martynov face lumină în privința masacrului de la Lunca, din luna ianuarie. Până la descoperirea acestui document se menționa că, dorind să scape de odiosul regim stalinist, în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1941, peste 150 de locuitori din regiunea Cernăuți, conduși de către profesorul școlar Vasile Morărean din Ostrița Herței, au hotărât să treacă clandestin în România. Lângă localitatea Lunca din fostul raion Herța, oamenii sunt întâmpinați de gloanțele grănicerilor sovietici. Zăpada va fi stropită cu sângele celor mai buni fii și fiice ale Bucovinei. Din raport reiese că la Lunca și-au făcut apariția 67 de martiri. Unii bucovineni nu s-au pornit spre hotarul, instalat de sovietici, alții s-au întors înapoi la casele lor, în acei noapte de groază și durere. În ținut domnea un ger cumplit și mulți n-au fost în stare să reziste împrejurărilor nefavorabile. Despre aceasta au relatat în toamna lui 2025, urmașii martirilor satului Ostrița Herței, în timpul întâlnirilor cu jurnaliștii români de la Radio ,,Trinitas”, sosiți în regiunea Cernăuți pentru adunarea informațiilor referitoare la masacrele de la Lunca și Fântâna Albă. Primind volumul IV al Cărții Durerii, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității Naționale ,,Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, Cristina Paladian, referindu-se la masacrul de la Lunca, din ianuarie 1941, a menționat că printre acei martiri care n-au ajuns la graniță, a fost și o rudă a ei.
În privința românilor, care au căzut secerați de gloanțele grănicerilor sovietici, datele din raportul căpitanului Martynov coincid cu informațiile păstrate în documentul descoperit în fondurile Arhivei Direcției Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei în regiunea Cernăuți, care ne comunică faptul că în ziua de 29 ianuarie 1941, comisia alcătuită din locotenentul Lubinenko, comandantul pichetului de grăniceri nr. 25, felcerul militar Subotin și sublocotenentul Stronenko, au întocmit un act despre moartea unor persoane, care au ,,încercat să violeze frontiera de stat”. În dimineața zilei de 28 ianuarie, la orele 6 și 15 minute, la Lunca au fost împușcați martirii: Mosariuc Andrei al lui Ion, în vârstă de 41 de ani; Burlă Ion – 35 ani, Teurean Osa… al lui Ion – 32 ani, Voronca Gheorghe al lui Simion – 21 ani, Florea Eugenia – 28 ani, Mosariuc Andrei – 25 ani, Iaremei Vasile – 17 ani, Antonovici Veronica – 17 ani, Florea Nistor – 32 ani, Rodici Ion – 45 ani, Florea Toader – 49 ani. Corpurile lor tinere și neînsuflețite au rămas în zăpadă până la căderea amurgului, coborând în groapa comună a iernii, săpată în pământul istoric și plin de durere al Ținutului Herța, la ora 19. Nu se știe numele celui de-al 12-lea martir, căzut la Lunca, fiindcă n-a fost identificat.
Raportul în cauză menționează că au fost reținute 53 de persoane. Documentele păstrate în fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuți semnalează că în mâinile călăilor bolșevici nimeresc 50 de oameni, dintre care 47 de bărbați și trei femei. 20 de băștinași erau născuți în localitatea Mahala, fostul raion Noua Suliță, 14 – în localitatea Ostrița, fostul raion Herța, 10 – în orașul Cernăuți, câte doi – în localitățile Voloca și Ceahor, fostul raion Hliboca, un martir a venit pe lume în satul Plaiul Cosminului (Molodia), iar altul a văzut lumina soarelui în orașul Drobeta – Turnu Severin din România. În numărul celor arestați intrau 48 de români și 2 ucraineni. 44 de oameni aveau studii primare, unul, Vasile Morărean, poseda studii medii, iar 5 martiri nu știau carte. Lista arestaților era compusă din 38 de țărani, 11 muncitori și un profesor școlar.
Reiese că lista românilor căzuți la Lunca, în dimineața zilei de 28 ianuarie, s-a completat cu încă 3 victime. Conform documentelor de arhivă, tot la Lunca au murit: Antonovici Dumitru, în vârstă de 32 de ani; Doroș Toader – 26 ani, Cute Toader – 46 ani.
Pentru cei arestați încep interogatoriile. Timp de 2 luni, întemnițații sunt supuși diverselor metode de tortră. În zilele de 28-31 martie 1941, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în ședința de judecată, ținută în localul închisorii cernăuțene, declară sentința în privința martirilor clasificați de către autoritățile bolșevice ca ,,trădători ai patriei socialiste” și ,,membri ai organizațiilor contrarevoluționare”. Decizia dată este primită datorită faptului că la 8 martie 1941, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a adoptat Decretul, conform căruia toți locuitorii, care s-au aflat până la 28 iunie 1940, pe teritoriul actualei regiuni Cernăuți, au fost declarați ,,cetățeni sovietici”.
Din cei 67 de oameni, donici de libertate, ajunși la Lunca, în dimineața zilei de 28 ianuarie 1941, 15 au căzut în Valea Plângerii, 12 martiri vor fi condamnați la moarte (sentințele au fost executate la finele lunii iunie 1941), 38 de osândiți au primit câte 10 ani de detenție, fiind închiși în nemărginitul Gulag stalinist, unde au murit 18 băștinași. Nu se știe până astăzi numele celor 2 bucovineni, care au avut norocul să treacă în Patria istorică, dacă dăm crezare raportului amintit, în acea sângeroasă zi de 28 ianuarie 1941.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com