,,Cântă cucul în grădină, Stalin ne-a adus lumină!”
În perioada anilor 2012-2019, Centrul de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți a pregătit pentru tipar opt volume ale Cărții Durerii și două volume ale Dicționarului martirilor români. În paginile acestor cărți sunt scoase din documentele de arhivă numele a 2.269 de martiri de origine română, persecutați de către regimul totalitar al puterii sovietice, care a existat în actuala regiune Cernăuți timp de jumătate de secol. În 2021, a apărut o nouă carte referitoare la istoria zbuciumată a plaiului mioritic. Referindu-se la acest eveniment, P. Bocancea, în materialul ,,Dosare și destine de martir”, publicat în săptămânalul ,,Monitorul Bucovinean” din 27 ianuarie 2022, menționa: ,,La finele anului 2021, de sub auspiciile Editurii ,,Druk Art” din Cernăuți a văzut lumina tiparului cartea ,,Anul 1940. Instaurarea puterii sovietice în actuala regiune Cernăuți”. Fostul arhivist și primul președeinte al Societății regionale ,,Golgota”, Petru Grior, în baza documentelor, evocă în ordine cronologică evenimentele din acest an de cotitură, începând din ,,dimineața zilei de vineri, 28 iunie 1940”. Atunci ,,Armata Roșie forțează Nistrul și intră pe tritoriul actualei regiuni Cernăuți a Ucrainei cu scopul de a-i ,,elibera pe români de sub jugul asupritorilor români”, ,,pentru triumful dreptății sociale”. Aceste expresii au fost selectate de autor din presa românească din ținut din perioada sovietică. ,,Visul de secole al celor obidiți” s-a împlinit atunci în 420 de localități din fostele județe Cernăuți, Storojineț, Rădăuți, Hotin și Dorohoi ale României, cu o suprafață de 8 mii kilometri pătrați și cu o populație de circa un milion de locuitori.
Petru Grior accentuează că împreună cu unitățile militare sovietice, pe meleagurile voievodale năvălesc reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS (NKVD), având ca sarcină principală căutarea, descoperirea și nimicirea ,,dușmanilor poporului”, care ,,au supt sângele nevoiașilor timp de secole”. Pornind de la acest moment, autorul cărții înșiră cronologia evenimentelor în baza dosarelor întocmite de ,,vigilenții ostași” ai regimului totalitar sovietic. Fiecare dosar reprezintă un destin de martir. Bazându-se pe informațiile de care dispune Centrul de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, al cărui conducător este, Petru Grior menționează că primii ,,asupritori” căzuți în mâinile ,,eliberatorilor” bolșevici au fost polițiștii și jandarmii, lăsați de autoritățile românești pentru paza ordinii publice. Aceștia au devenit imediat ,,elemente care prezintă un pericol social”. Chiar în ziua de 28 iunie 1940 a fost arestat Ion Gârlă, un flăcău frumos de 25 de ani, caporal în unitatea de jandarmi din orașul Hotin, ca în noiembrie să fie condamnat la cinci ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională. În ziua următoare este arestat Sava Amariței din satul Hreațca, el deținând în perioada interbelică postul de gardian public, iar la sfârșitul lunii este reținut Leon Carabioschi din Cernăuți, fost comisar de poliție. În luna iulie persecuțiile staliniste capătă amploare și ,,eliberatorii” au decis să-și îndrepte acțiunile lor criminale și împotriva familiilor care aveau rude înrolate în rândurile Armatei Române. Aceste familii intrau în categoria ,,rudelor trădătorilor patriei socialiste”. După cum remarcă Petru Grior, primele victime din această categorie au devenit țăranii Toma și Maria Birău din Stănești, fostul raion Hliboca. Autorul cărții remarcă faptul că la 1 iulie 1940, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea în Siberia a ,,elementelor ostile” regimului comunist. Astfel a fost determinat locul martirajului miilor de familii din ținutul alipit la necuprinsa Uniune Sovietică. Pentru descoperirea ,,dușmanilor poporului”, în a doua jumătate a lunii iulie 1940, în regiunea Cernăuți a pornit o totală urmărire. ,,O bănuială, o pâră mincinoasă a agenților era de ajuns ca oamenii nevinovați să fie arestați, aruncați în fioroasele cazemate staliniste, supuși diverselor metode de tortură și condamnați pentru crime pe care nu le-au săvârșit”, subliniază Petru Grior și readuce nume de români, scrise pe dosarele enkavediste, întocmite în primele luni de putere sovietică în ținutul nostru mioritic.
Din cronica evenimentelor din a doua jumătate a anului 1940, care în regiunea Cernăuți s-au desfășurat sub semnul ,,stelei roșii”, Petru Grior atrage atenția asupra faptului că la finele lunii iulie, Ivan Grușețki, primul secretar al comitetului județean Cernăuți al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, a înaintat Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei informația ,,Despre instaurarea puterii sovietice în Bucovina de Nord și începutul activității organelor de partid și sovietice”, în care se menționa: ,,Zilele când Armata Roșie a intrat pe teritoriul Bucovinei de Nord s-au transformat într-o adevărată sărbătoare a întregului popor. Zile întregi toată populația Bucovinei de Nord stătea la marginea drumurilor, pe care treceau unitățile Armatei Roșii, întâmpinându-le cu flori, scandând cuvinte de salut la adresa guvernului sovietic și Armatei Roșii eliberatoare”. Din acest citat autorul cărții conchide că termenul ,,Bucovina de Nord” și-a făcut apariția triumfală în istorie în vara anului 1940, datorită lui Ivan Grușețki.
Acest stil ,,triumfător” al comuniștilor servea drept cortină pentru teroarea roșie, ridicată la rang de pricipiu, care a provocat un val de treceri numeroase în Patria istorică ale românilor din satele herțene. Petru Grior ilustrează aceasta prin nume contrete. Ei scrie: ,,Chiar la 29 iunie 1940, țăranul Huțanașu din Pilipăuți și-a luat soția și cei cinci feciori ai săi și s-a mutat cu traiul în satul Baranca, județul Dorohoi, unde poseda patru hectare de pământ arabil”.
După vizita la Cernăuți a ateului Nichita Hrușciov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei, în fosta capitală a Bucovinei istorice și după înflăcărata sa cuvântare în fața cernăuțenilor, care a avut loc în centrul orașului pe data de 4 iulie 1940, s-au intensificat persecuțiile împotriva slujitorilor altarului. În acest context, autorul cărții se referă la tragicele destine ale lui Panteleimon Șerban, starețul fostei mănăstiri din Cuciurul Mare, Victor Pașcaniuc, preot în satul Stârcea, Eusebiu Rezuș, fost profesor al Facultății de teologie a Universității cernăuțene.
Autorul cărții concluzionează că ,,pe parcursul celor șase luni (28 iunie-31 decembrie) ale anului 1940, în actuala regiune Cernăuți, organele represive ale dictaturii bolșevice au arestat 1.499 de oameni de diferite naționalități, vârste și profesii. În numărul lor au intrat 552 români, 492 ucraineni, 228 evrei, 139 ruși, 62 polonezi, 10 nemți, 6 unguri, 3 slovaci, 2 armeni, 2 cehi, un belorus, un bulgar, un lituanian. Martirii au apucat drumul Gulagului stalinist, care avea ,,dimensiuni astronomice”, unde ,,sclavia este prezentată ca o școală a educației” și domnea ,,masacrarea, exterminarea omului de către om”. Este important faptul că Petru Grior face această clasificare și pe raioane. Bunăoară, în raionul Herța ,,eliberatorii” au arestat și au condamnat la ani grei de temniță 113 martiri, inclusiv 106 români, în raionul Hliboca – 136, inclusiv 84 români, în raionul Noua Suliță – 76, inclusiv 49 români, în raionul Storojineț – 150, inclusiv 86 români. În prima jumătate a anului 1941 acești indici vor crește considerabil. Ei vor ilustra o altă pagină sângeroasă în istoria ținutului nostru mioritic”.
Ce s-a întâmplat în a doua jumătate a anului 1940, în actuala regiune Cernăuți? Care au fost principalele evenimente în acea perioadă istorică? Rolul zilei de 28 iunie în destinul băștinașilor meleagurilor voievodale.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com