Patrimoniul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina
Referindu-se la patrimoniul acestei Societăți, Doamna academician scrie: ,,În orășelul Vijnița Societatea dispunea de o bucată de pământ cu o suprafață de 400 de metri pătrați, unde a fost construită o Casă Națională, având o valoare de circa două milioane de lei. În comuna Broscăuții Noi, fostul județ Storojineț, Societății i-au aparținut trei hectare de pădure. Patrimoniul filialelor Societății din suburbia Caliceanca a orașului Cernăuți, precum și din localitățile Ceahor, Cernauca, Cozmeni, Cuciurul Mare, Cuciurul Mic, Ivancăuți, Jucica Veche, Mahala, Sadagura, Toporăuți, fostul județ Cernăuți, Grimești, fostul județ Hotin, Oprișeni, Sinăuții de Sus, fostul județ Rădăuți, Budineț, Carapciu, Căbești (Iaseni), Ropcea, fostul județ Storojineț, a atins suma totală de un milion 600 de mii de lei”.
Deseori ne punem întrebarea ce s-a întâmplat cu numeroasele cărți, manuscrise, tablouri, diferite publicații… Știm, bunăoară, că biblioteca, manuscrisele și scrisorile istoricului Ion Nistor se află până astăzi la Arhiva de Stat din Cernăuți. În perioada anilor `70, pe vremea studenției mele, Biblioteca Universității de Stat din Cernăuți, sub pretextul că trebuie să elibereze spațiu pentru depozitul de cărți, a donat câteva camioane de cărți muzeului din Chișinău. Nu se știe nimic despre soarta lor. Tot în acea perioadă o echipă de tineri din Chișinău (studenți și ziariști) au colindat satele noastre colectând cărți de prin casele oamenilor. Nici despre soarta acestor cărți nu se mai știe nimic. Multe din colecțiile de cărți în limbile germană și română au fost aruncate în subsolurile bibliotecii unde au început să putrezească. Fusese atunci un mare scandal, care a fost mușamalizat, limitându-se doar la concedierea directorului bibliotecii. Câtă nepăsare și ignoranță față de această comoară moștenită din trecut. Petru Grior menționează la paginile 36-37: ,,Averea Societății constituia și o colecție de cărți și publicații vechi, unele exemplare foarte rare și unice, o parte din ele având o importanță excepțională pentru trecutul zbuciumat al Bucovinei.
Societatea a fost proprietara unei colecții de pânze originale ale pictorilor Bucevschi, Troteanu, Iser, Tarasov, Maximovici, Roșca, Zagorodnicov.
Tezaurul Societății a fost Biblioteca gimnaziștilor români, creată de marele cărturar Aron Pumnul și îngrijită de Luceafărul poeziei românești”.
Generația veche își mai amintește de cântecele care trasau o ,,viață nouă”: ,,Sfârșiți odată cu trecutul negru”, la care aș mai adăuga și următorul vers — ,,Noi vom dărâma lumea veche, vom construi o lume nouă”. Citind aceste rânduri mă gândesc cât de actuale sunt aceste rânduri din imnurile sovieticilor când astăzi rușii șterg de pe fața pământului orașe întregi din sud-estul Ucrainei cu arme ,,aducătoare de moarte”, vorba lui Dimitrie Cantemir.
În documentele oficiale de statistică din primii ani ai puterii sovietice ,,la data de 25 noiembrie 1940, în cele 14 raioane ale regiunii Cernăuți locuiau 712.138 de oameni. În fostul raion Sadagura se aflau 57.684 de locuitori, în raionul Zastavna – 52.173, în raionul Cosmin – 45.789, în raionul Putila – 21.832, în fostul raion Vășcăuți – 45.961, în raionul Storojineț – 49.431, în raionul Chițmani – 55.652, în raionul Vijnița – 43.612, în raionul Hliboca – 53.765, în raionul Herța – 35.451, în raionul Noua Suliță – 51.451, în raionul Chelmeneț – 66.758. E necesar de a sublinia că după jumătate de secol de dominație bolșevică, populația raionului românesc Herța a scăzut cu 5.881 de locuitori, având la 1 ianuarie 1992 un număr total de 29.611 oameni. Această reducere e rezultatul politicii de teroare comunistă, promovată pe istoricul plai mioritic” (p. 49).
Astăzi istoricii, ziariștii și profesorii din regiunea Cernăuți, într-un număr din ce în ce mai mare, publică lucrări dedicate istoriei satelor folosindu-se nu doar de materialele de arhivă, dar și de mărturiile supraviețuitorilor acestor tragice evenimente și a urmașilor lor, astfel se menține în continuare memoria vie a poporului, care are dreptul firesc de a-și cunoaște nucleul adevăratelor evenimente istorice, ceea ce s-a impus dintotdeauna și se impune în continuare, devine astăzi obiectul unor cercetări minuțioase, atât a trecutului, cât și a prezentului.
Aici se încheie fundamentala analiză a cărții ,,Anul 1940. Instaurarea puterii sovietice în actuala regiune Cernăuți”, efectuată de Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com