(Răsfoind pagini de glorie și spiritualitate românească ale vechii fortărețe de pe malul Nistrului – Hotin)
„Minune medievală” sub protecția muzei Clio
Au trecut circa două veacuri de când s-a retras de sub zidurile cetății Hotinului sângerosul Marte. S-a retras pentru totdeauna, s-a retras să nu mai aducă aici oști de cotropitori. Probabil că s-a convins că-i lucru zadarnic să te lupți cu acea mână de voinici de pe turnurile ei de pază pentru care iubirea de moșie și neam e mai tare decât piatra și mai curată decât lacrima.
S-au îndepărtat în timp și ostașii cetății și de atunci nici un pârcălab n-a putut să-i adune în curtea fortăreței de pe malul Nistrului. I-a adunat doar în cărți trâmbița fermecătoare a muzei Clio. Ea, fiica lui Zeus, a pornit pe drumurile atinse de flăcările distrugătoare ale războinicului Marte, eternizând faptele oamenilor viteji și drepți, care n-au vrut să știe de umilință într-un veac al umilinței, n-au recunoscut trădarea și i-au urât pe cei lași.
Muza istoriei Clio, cu greu, dar a găsit și cetatea Hotinului. A găsit-o și i-a apreciat meritele, care s-au dovedit a fi mai rezistente decât zidurile groase de piatră. A luat-o sub ocrotirea sa și a transformat-o într-un obiectiv turistic. Mai întâi, în anii 60 ai secolului trecut, cetatea a primit statutul de monument de arhitectură. La 12 octombrie 2000, a fost înființată Rezervația istorică și arhitecturală de stat „Cetatea Hotinului”. I-a insuflat pe trăitorii de pe aceste meleaguri, precum și pe toți acei care au trecut măcar o dată în viață prin poarta cetății, să-și dea votul pentru noul statut al fortăreței de pe Nistru. Astfel, în noul veac – al XXI-lea, în anul 2007, cetatea Hotinului a intrat ca una din cele „șapte minuni ale țării”.
Această „bijuterie medievală” încununează istoria meleagului și armonizează cu peisajul lui natural, format din văi și coline.
Văi și coline… Este configurația acestui relief, de la care oamenii, așezați cu traiul aici, încă pe vremurile antice, au împrumutat ritmul vieții și existenței lor. Au lăsat pădurile să freamăte pe dealuri, lărgind ogoarele pentru a crește pâinea cea de toate zilele. Pe costișe și-au ridicat casele, înconjurându-le cu pomete.
Cu zece milioane de ani în urmă locurile acestea se aflau la fundul Mării Scitice și după ce ea și-a retras apele și a secat, coralii au format relieful din văi și coline și canionul râului pe care anticii l-au botezat Tiras, iar contemporanii noștri îl numesc cu drag Nistru. Cu șapte milioane de ani în urmă fundul Mării Scitice a început să se ridice, formând o insulă, care și este actuala colină a Nistrului. Cu alte cuvinte, acest ținut s-a născut din valurile spumoase ale mării, la fel ca și zeitatea elenă Afrodita.
Văi și coline – un ritm al istoriei, când bună, când rea, când triumfătoare, când tragică pentru trăitorii acestor meleaguri, aflate din timpurile vechi la răspântia căilor comerciale. Multe capete încoronate au dorit să le cucerească, venind cu foc și sabie, cu cele mai moderne arme ale timpului, dar de obicei n-au obținut ceea ce au pretins. Însuși relieful le-a oferit băștinașilor un scut sigur de apărare, potrivit ilustrului nostru cărturar, Dimitrie Cantemir.
Cetatea era pe vremuri locul unde se scria istoria. Aici marii cronicari domnești au dat viață Evangheliarului din Hotin, care se afla tot printre străini, în fondurile bibliotecii Saltîkov-Șcedrin din Sank-Petersburg. Desenele executate pe frontispiciile Evangheliarului reprezintă turnurile de pază ale cetății Hotinului, văzute de jos.
În Germania a ajuns Tetravanghelul lui Ștefan cel Mare, capodopera ce a aparținut fortăreței, scrisă pe pergament în anul 1493 de diaconul Teodor Mărișescu. Cartea are 266 de file, cu titlurile și inițialele ornate în aur și culori. Pe ultima pagină se află inscripția de pomenire scrisă de Ștefan cel Mare, în care se spune că a fost „dăruit-a întru ruga sieși, în biserica cetății Hotinului, unde este casa (hramul) Adormirii Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnezeu, în anul 7001 (1493)”.
Ca decor de epocă, cetatea Hotinului a fost folosită de cineaști. Regizorul filmului „Trei muschetari” a insistat ca aici să fie filmate câteva secvențe pentru a le crea spectatorilor impresia că fortificațiile sunt „franceze”. Regizorii peliculelor despre Robin Hood și „Balada despre viteazul cavaler Ivanhoe” i-au dat cetății Hotinului un aspect „englez”. Creatorii filmului ucrainean „Taras Bulba” au adus acțiunea, după povestirea lui Nicolai Gogol, sub zidurile cetății Hotinului. Turneele cavalerești din asemenea filme, desfășurate lângă zidurile cetății Hotinului, locul bătăliilor aprige de cândva, i-au inspirat pe organizatorii întrecerilor „medievale” din Ucraina și ei au ales fortăreața de pe malul Nistrului locație pentru „avântul cavaleresc”. Participanții la asemenea competiții își întind corturile lângă cetate, unde cândva erau taberele oștilor sosite să cucerească aceste ziduri.
Spiritul cavaleresc este adus aici din scrieri literare și istorii străine. Spiritul de rezistență al unui popor martir și dreptcredincios, descris de cronicarii săi, l-a cunoscut cu adevărat aceste ziduri de piatră. Ținând piept năvălitorilor din cele patru zări ale lumii, acest popor pașnic în esența sa, a fost nevoit să aibă un scut durabil și sigur. Și a ridicat cetăți, și a ridicat biserici întru întărirea credinței și a firii. Aceasta a fost o minune a istoriei sale milenare și zbuciumate. Generațiile de astăzi și cele care vor urma, anume aici, pe turnurile de piatră deasupra Nistrului îi simt respirația.
Timpul trece repede, ca apa bătrânului Tiras spre mare. Straja timpului se află pe turnurile cetății și ea poate fi schimbată numai de muza istoriei Clio.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com