Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), deși nu a pus punct, a făcut recent un pas semnificativ către dreptate, ajungând la o concluzie unanimă privind recunoașterea vinovăției Federației Ruse într-un caz amplu și răsunător, care va avea, fără îndoială, o importanță deosebită pentru evoluția ulterioară a evenimentelor și pentru viitor, inclusiv al Ucrainei. Este vorba despre un mare caz interstatal care a unit reclamațiile Ucrainei și ale Olandei împotriva Rusiei privind numeroase încălcări ale drepturilor omului în timpul războiului, înainte și după 24 februarie 2022, precum și acuzația adusă Federației Ruse privind doborârea zborului MH17.
Acuzațiile vizau, în special, încălcările survenite în timpul conflictului armat, răpirea și transferul ilegal al copiilor ucraineni în Federația Rusă în 2014, încălcările grave ale drepturilor omului în timpul invaziei pe scară largă începând cu 24 februarie 2022. De asemenea, guvernul Olandei a formulat acuzații împotriva Rusiei privind circumstanțele și consecințele doborârii zborului MH17, care a avut loc pe 17 iulie 2014 deasupra teritoriului ucrainean, în regiunea Donbas ocupată temporar. Atunci, toți cei aflați la bord au murit: 298 de persoane, majoritatea cetățeni olandezi.
Comentând situația, ministrul apărării al Regatului Olandei, R. Brekelmans, a subliniat că decizia CEDO a reprezentat un pas important pe drumul către dreptatea mult așteptată, în special pentru familiile victimelor accidentului aviatic al zborului MH17. În opinia experților și apărătorilor drepturilor omului ucraineni, acest caz, la fel ca și decizia, ar putea deveni cel mai răsunător și cel mai amplu din istoria CEDO. Chiar și prin indicatorii săi cantitativi, examinarea cazului se distinge prin caracterul său fără precedent. După cum se știe, 26 de state și o organizație internațională s-au alăturat cazului ca terțe părți.
Evenimentele din Ucraina, conform concluziilor Curții, sunt fără precedent în istoria Consiliului Europei, deoarece „caracterul și amploarea operațiunilor militare și declarațiile sinistre (ale Rusiei) privind statalitatea, independența și chiar dreptul la existență al Ucrainei constituie o amenințare la adresa coexistenței pașnice în Europa, care a fost mult timp considerată o certitudine”. Așa au caracterizat situația în concluziile Curții, menționând separat că o retorică rusă similară a mai fost auzită și la adresa altor țări europene, inclusiv Polonia, Moldova, statele baltice. Și aici merită să ne gândim că răul nepedepsit la timp poate crește la proporții incredibile. Din păcate, exact așa s-a întâmplat și în istoria recentă a Ucrainei, de la începutul ocupației Crimeii și începutul războiului hibrid rusesc în estul Ucrainei.
CEDO a recunoscut Federația Rusă responsabilă pentru numeroase încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în teritoriile ocupate înainte și după 24 februarie 2022. Aici este vorba despre ucideri arbitrare ale civililor și prizonierilor de război, privare de libertate, tratament inuman, aplicarea torturii, practica sistematică de suprimare a identității ucrainene, inclusiv prin sistemul de educație, practica „filtrării”, deportarea copiilor și a civililor adulți ucraineni în teritoriile ocupate sau pe teritoriul Federației Ruse etc. CEDO a declarat că Rusia trebuie să elibereze și să returneze imediat în siguranță toate persoanele private de libertate în teritoriile ocupate, să accepte crearea unui mecanism internațional independent pentru identificarea copiilor care au fost duși în Federația Rusă și în teritoriile ocupate, pentru reunirea lor cu familiile sau tutorii legali. Prin decizia Curții, Rusia este responsabilă pentru tragedia zborului MH17: s-a confirmat că avionul deasupra Donbasului a fost doborât de un sistem rusesc de rachete antiaeriene „Buk”.
Reacția Kremlinului la această decizie a fost complet previzibilă: înalți oficiali de la Moscova au declarat deja că nu intenționează să execute decizia înaltei instanțe judiciare, numind-o „nulă”. Adevărul este că nu am văzut nimic nou aici și nu am descoperit nimic nou în atitudinea lui Putin și a acoliților săi față de propriile lor crime, doar tradiționalul „nu suntem aici” sau transferul vinei asupra altora, manipulare, șantaj, amenințări – un set tradițional de teroriști. Să ne amintim, de exemplu, cum operațiunea hibridă a Kremlinului de discreditare a investigației internaționale oficiale și de răspândire a propriilor versiuni contradictorii ale crimei în cazul avionului zborului MH17 al „Malaysia Airlines”, doborât de teroriști deasupra Donbasului, a durat mulți ani, începând cu momentul catastrofei în sine. Și aceștia sunt ani de dezinformare constantă, minciuni sfruntate și nerecunoaștere a rezultatelor investigației, deoarece Rusia nu a recunoscut faptele convingătoare de implicare în crimă, pe parcursul întregii investigații nu a cooperat cu ancheta. Dacă privim situația din partea celor care și-au pierdut cele mai apropiate și dragi persoane, pentru ei această așteptare a unei sentințe drepte s-a transformat în ani de tristețe, lacrimi, luptă, căutare a adevărului și a vinovatului.
Din păcate, trebuie să vorbim și despre faptul că o astfel de decizie importantă și necesară pentru Ucraina, care se referea la evenimentele din estul Ucrainei, a fost luată de instituțiile europene cu întârziere, abia la 11 ani de la începutul acțiunilor militare din partea trupelor rusești în regiunile Donețk și Lugansk. Poate că tocmai o astfel de poziție, întârzierea, impunitatea criminalilor și reacția neconsolidată a statelor europene și a organizațiilor supranaționale la evenimentele de acum zece ani din estul Ucrainei au dus la o agresiune rusă ulterioară, până la invazia pe scară largă din februarie 2024, care a adus și continuă să aducă numeroase pierderi, tragedii, morți și ocupații.
O astfel de întârziere, și, prin urmare, un ajutor acordat teroriștilor ruși, a fost, din păcate, stimulată și de numeroasele declarații ale unor politicieni europeni, precum și de materialele anumitor mass-media europene, unde poziția autorilor se suprapunea în mod ciudat cu viziunea și cerințele Kremlinului. Interpretările despre pretinse „încălcări ale drepturilor” populației rusofone, „conflict inevitabil” sau chiar „război civil” în Ucraina au fost destul de populare pe parcursul acestei perioade. Fără îndoială, în spatele unor astfel de tendințe și declarații, tolerate în Europa, nu stăteau simple convingeri, ci agenți de influență ruși bine argumentați și plătiți. Rezultatele unei astfel de politici, din păcate, ucrainenii le resimt tragic de mult timp, aflându-se în condițiile unui război la scară largă. Toate atacurile rusești masive, crude și cinice asupra infrastructurii civile și a populației pașnice din orașele ucrainene, de la vest, sud la est, care au zguduit nu doar întreaga Ucraină, ci și întreaga lume, nu au niciun sens și nicio justificare. Și este vorba aici despre un comportament și o tactică tipică de terorist, pentru care nu există reguli și limite, în afară de intimidare, iar în cazul nostru, chiar de genocid al ucrainenilor.
Faptul că Putin este un terorist, iar statul condus de el a devenit una dintre cele mai distructive forțe de pe planetă, în lumea civilizată nu mai există îndoieli de mult timp. Printre crimele la care este implicată armata rusă în Ucraina se numără: masacre, inclusiv de copii, răpiri, torturi, violuri, bombardarea obiectivelor civile – spitale, maternități, școli și grădinițe, blocarea localităților, împiedicarea livrării ajutorului umanitar și a evacuării populației civile, capturarea și distrugerea deliberată a infrastructurii necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază ale populației. Există deja mai mult decât suficiente dovezi ale crimelor rusești. Iar o crimă, după cum se știe, trebuie să aibă o definiție și o pedeapsă. Sperăm că aceasta va fi justă și inevitabilă, iar vinovații vor primi pedeapsa meritată. În acest context, decizia CEDO este un precedent istoric important, mai ales în ceea ce privește crearea unui Tribunal Special Internațional pentru crimele Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com