Amarantul, sau Creasta cocoșului sau știrul, este o plantă extrem de benefică pentru sănătate. Știrul comun (Amaranthus retroflexus) cuprinde numeroase specii, unele fiind consumate în urmă cu circa 7.000 ani. Planta este foarte rezistentă la orice climă și se poate dezvolta pe aproape orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre puținele genuri ale cărui specii au fost cultivate atât în Lumea Veche cât și în Lumea Nouă. Culturile de știr produc un număr mare de semințe care germinează repede, iar productivitatea este deosebit de mare, putându-se obține mai multe recolte pe an.
Este o plantă bogată în vitamine, în special A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic și folat, în minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc și cupru. Frunzele ei se folosesc în salate sau ceaiuri, în timp ce semințele se pot folosi pentru ulei sau pot fi măcinate și puse în făină. Bioenergoterapeutul Lidia Fecioru a dezvăluit faptul că amarantul sau ştirul previne apariția cancerului și a osteoporozei. În plus, această plantă este o bună sursă de acid folic. Frunzele de ştir se pot pune în salată. Conțin minerale foarte multe, ceea ce protejează oasele de osteoporoză. Se bea ceaiul de amarant din frunze, pentru că este un antioxidant foarte bun, care împiedică modificarea celulelor normale în celule canceroase. E foarte bun pentru persoanele cu probleme cardiovasculare, pentru că are proprietatea de a face vasodilatare, de a-i proteja pe cei care sunt predispuși la accidente vasculare.
Persoanele care au probleme cu fierea, nu îl pot consuma. Dacă sunt probleme cu fierea și în timpul consumului vă deranjează, micșorați cantitatea, dar nu renunțați. Conține foarte multă vitamina K, care este un opritor de hemoragii, vitaminele A și C. Este bun inclusiv pentru oprirea îmbătrânirii ochilor.
Din leacurile bunicii. Strămoşii noştri foloseau ştirul în alimentaţie dar şi pentru tratarea unor afecţiuni. În prezent, această plantă este folosită mai rar în mâncăruri, bătrânii din anumite zone fiind cei care încă mai păstrează reţete ale unor ciorbe ţărăneşti sau mâncăruri prăjite pe bază de ştir.
De la ştir se consumă partea verde, tânără, şi foarte tânără, dar şi seminţele. Din frunzele tinere pot fi preparate salate, tocăniţe şi ciorbe. Amarantul poate fi confundat cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de ştir, reţetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul. Gustul însă este mai puţin înecăcios, dar e bine de ştiut că poate fi servită mâncarea de ştir cu usturoi şi ceapă sau o omletă, pentru un plus de savoare.
Bunicile noastre mai folosesc ştirul ca medicament tradiţional, tonic, astringent, în scop nutritiv, în combaterea diareii, sau a scaunelor cu sânge. Infuzia de amarant se foloseşte prin gargară şi ameliorează dureri de gât sau afta bucală, precum şi pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii. (Doctorul zilei)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com