Se spune că busuiocul a răsărit prima dată pe crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Astfel, potrivit învățăturilor creștine, imediat ce Iisus a fost dat jos, crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul. După vreo 300 de ani, Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin, a călătorit în Țara Sfântă întemeind mai multe biserici şi aducând alinare celor săraci. Cu acest prilej, se spune că ar fi descoperit cele trei cruci folosite pentru răstignirea lui Iisus Hristos și a celor doi tâlhari, descoperindu-se printr-un miracol al vindecării care dintre ele era Adevărata Cruce. Împărăteasa Elena a observat că exact din rămășițele putrezite ale Crucii lui Iisus creșteau câteva plăntuțe firave care răspundeau un miros plăcut. Împărăteasa le-a luat cu grijă de acolo, le-a dus la Roma cu un fragment din cruce, apoi le-a plantat în grădina palatului și le-a îngrijit pe tot parcursul vieții. Împărăteasa Elena era convinsă că acea plantă, răsărită chiar din lemnul crucii, s-ar fi ivit din lacrimile Maicii Domnului, care a plâns în ziua răstignirii la picioarele lui Hristos. Planta aceea se numește… busuioc.
Fiind considerat o plantă sfântă, busuiocul este folosit astăzi de către preoți la slujbe și binecuvântări, alături de smirnă și tămâie. În concepția poporului român există credința că busuiocul plantat în jurul casei va apăra gazdele de farmece, blesteme și forțele râului. De altfel, busuiocul este folosit în numeroase descântece ale bătrânelor din Moldova, acolo unde s-au mai păstrat încă, tradițiile descântării.
Dar, busuiocul este considerat și o plantă aducătoare de bani. Se știe ca acel om care va purta un fir de busuioc în portofel va avea în el bani. Se crede, de asemenea, că darul cel mai frumos la intrarea într-o casă nouă este un ghiveci de busuioc care, conform credinței populare, va aduce belșug și bucurie întregii familii. De asemenea, busuiocul se pune la icoane pentru a atrage protecția divină asupra casei și a locuitorilor ei.
Ce substanţe nutritive conţine busuiocul și ce beneficii are pentru sănătate?
În credințele și tradițiile poporului român, busuiocul este considerat o plantă sfântă. Foarte apreciat în bucătărie, busuiocul este valorificat și ca remediu naturist, sub formă de ceai sau ulei esenţial.
Busuiocul este folosit în numeroase bucătării europene şi asiatice, pentru a aromatiza diverse preparate. Mai mult decât atât, este o plantă de leac, care este utilizată sub formă de remedii precum ceaiul, pentru a ameliora simptome diverse, în special din sfera digestivă, dar nu numai.
Busuiocul este o excelentă sursă de minerale (fier, calciu, fosfor, cupru, mangan, magneziu), vitamine (A, B, C, D, K, E) și polifenoli — antioxidanți puternici care ajută la neutralizarea radicalilor liberi. În plus, busuiocul este bogat în fibre, apă și betacaroten, care contribuie la reînnoirea celulelor și are un efect protector împotriva anumitor tipuri de cancer. Remediile din busuioc au acţiune antibacteriană, stomahică, antifungică, carminativă, antispastică. Leacurile din această plantă se folosesc atât intern, sub formă de ceai, sau extern, ca gargară şi ulei esenţial. Magneziul pe care-l conține este necesar în funcționarea optimă a aparatului cardiovascular, stimulând circulația sângelui prevenind tulburările circulatorii sau ale inimii.
Busuiocul este asociat, cel mai des, cu bucătăria mediteraneană, aroma sa aparte fiind completată de roşii, cu care se combină de minune, dar şi cu uleiul de măsline, lămâia, usturoiul sau ceapa. Este ingredientul de bază în sosul pesto și se folosește în sosurile pentru paste, salate, ouă, brânzeturi (în special cu mozzarella), fructe de mare, orez și preparatele din carne. Frunzele verzi ale plantei pot decora prăjituri, înghețate sau pot fi folosite în prepararea băuturilor.
Busuiocul nu se întrebuințează în combinație cu alte plante aromatice și se adaugă la final sau direct în farfurie, înainte de servirea mâncării, pentru a-și păstra aroma. (Diversificare.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com