Pe pământul vechii Daci
Când mai mare, când mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic.
Adrian PĂUNESCU
Pe firul istoriei, în permanentă desfășurare se succed generațiile una după alta, fiecare lăsând în urma ei mărturii ale propriei existențe și creații materiale și spirituale. Pentru toți cei care și-au asumat sarcina de a scrie istoria culturală a ținutului nostru, așa cum a fost, adunarea și publicarea izvoarelor arhivistice trebuie să constituie preocupări de prim ordin. Fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuți conțin mărturii prețioase referitoare la marele Eminescu, viața căruia a fost atât de strâns legată de Țara codrilor de fagi. Nemuritorul poet scria la 1866:
„N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ți romantic, munții în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.
Ale sorții mele plângeri și surâse,
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic și ușor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte
Îmi șoptesc de dor”.
Dosarele Fondului ,,Prefectura județului Cernăuți” ne atestă că pentru ridicarea monumentelor lui Mihai Eminescu în București și Cluj, în ținutul nostru au fost răspândite, în perioada anilor 1924-1926, scrisorile Cercului Literar de pe lângă revista ,,Gândirea” din capitală și a Societății Academice ,,România Jună”, ce conțineau adresările către populația țării de a participa la colectarea banilor pentru realizarea scopurilor nobile. Bucovinenii s-au încadrat cu însuflețire în această activitate. Documentele de arhivă indică și faptul că la 1932, în satele Lențești (astăzi Lenkivți) și Moși (astăzi Jucika) au fost întemeiate Societățile culturale ,,Mihai Eminescu”, scopul cărora era de a răspândi cultura noastră în mijlocul populației din aceste localități ucrainene. Așa ne anunță raportul Postului de jandarmi din Lențești, adresat Chesturii poliției municipiului Cernăuți la 20 februarie 1933.
Documentele Fondului ,,Rezidentul regal al Ținutului Suceava” din anul 1938 (acest Ținut a fost organizat ca unitate administrativă în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, în componența lui intrând județele Cernăuți, Dorohoi, Rădăuți, Hotin, Suceava, Câmpulung și Storojineț) mărturisesc faptul că la 5 februarie 1937 a fost înregistrată de către Tribunalul județului Cernăuți Societatea Culturală ,,Mihai Eminescu” cu sediul în satul Boian. Păcat, că această istorică localitate românească nu continuă tradițiile acelei minunate Societăți, de la constituirea căreia se împlinesc, în actuala frumoasă iarnă, 89 de ani.
Problema deschiderii unui muzeu al Luceafărului poeziei noastre în orașul în care tânărul de șaisprezece ani a plâns prima sa poezie la moartea mult iubitului său Profesor, Aron Pumnul, și de unde a pornit în nemurire, i-a preocupat întotdeauna pe oamenii de bună credință din ținut. Bunăoară, la 5 ianuarie 1942, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina a înaintat președintelui Academiei Române o scrisoare cu următorul conținut: ,,În casa, care a fost proprietatea profesorului Aron Pumnul și în care a locuit Mihai Eminescu-elev, Societatea noastră intenționează să deschidă un muzeu, în care să se perpetueze amintirea celor doi dispăruți. Pentru a completa colecțiile acestui muzeu, cu onoare vă rugăm să binevoiți a îngădui delegatului nostru … cercetarea manuscriselor și a tuturor relicviilor rămase la Academie de la Eminescu și Pumnul, precum și fotografierea lor. Cu deosebită stimă, președinte: C. Loghin”.
La 4 martie același an, amintita Societate s-a adresat Primăriei orașului Cernăuți cu rugămintea ca organele administrative locale să înceapă lucrări de reparație în privința clădirii nr. 19 de pe strada Aron Pumnul, pentru a organiza în ea muzeul lui Eminescu. Cererea Societății era însoțită de un referat, întocmit de către inginerul Găina, în care erau indicate lucrările ce trebuiau să fie efectuate pentru reparația numitei case. Se prevedeau următoarele: văruirea interioară și exterioară a clădirii, repararea acoperișului, ferestrelor și a șoproanelor din curte, ridicarea unui gard din lemn împrejurul casei. S-a constatat că, pentru a duce la bun sfârșit lucrările planificate, era nevoie de suma de 170 mii lei. Societatea a fost nevoită să intervină pe lângă Primăria orașului după ajutor, fiindcă nu dispunea de mijloacele necesare pentru organizarea muzeului, deschiderea căruia se prevedea pentru ziua de 1 mai 1942. În prezent, Muzeul ,,Mihai Eminescu” funcționează în incinta Muzeului Etnografic Regional.
În presa locală s-a scris despre bustul lui Eminescu, ridicat la Cernăuți, în fostul Parc ,,Arboroasa”, la 7 decembrie 1930, bust, care a fost salvat de către Armata Română în 1940, aflându-se astăzi în fața Liceului ,,Mihai Eminescu” din municipiul Botoșani, România. În copia articolului istoricului literar Constantin Loghin, întitulat ,,Un monument lui Eminescu la Cernăuți”, publicat în ziarul ,,Universul” din 10 decembrie 1943, păstrată în Fondul ,,Guvernământul Provinciei Bucovina”, se menționează următoarele: ,,Ce era deci mai firesc decât ca orașul, care a alintat copilăria lui Eminescu … și i-a pus solidă bază vastei sale culturi, să râvnească și mai departe de a avea în cuprinsul său chipul înveșnicit în bronz al celui mai mare poet român”.
Constantin Loghin scria în continuare: ,,Atunci s-a pus problema unui monument lui Eminescu în acest oraș … Inițiativa vine din partea Cercului ,,Bucovina Literară”, care ne anunță într-un ziar că a și făcut toate pregătirile pentru ridicarea acestui monument. Gestul este foarte frumos și merită toate elogiile”.
El conchide că acest fapt nobil ,,… angajează onoarea unei provincii întregi, care a avut totdeauna și are și până astăzi cel mai sfânt cult pentru memoria lui Eminescu. Un bust ce se ridică este pentru veșnicie, el dăinuiește peste oameni și peste veacuri”.
După o cercetare minuțioasă a izvoarelor arhivistice aflăm, din sursele altui fond, că, într-adevăr, Cercul ,,Bucovina Literară” înaintează președintelui Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina următoarea scrisoare: ,,Avem onoarea a vă aduce la cunoștință că cercul nostru a luat inițiativa ridicării unui bust scriitorului Mihail Eminescu aici, în Cernăuți… Spre a cinsti, așa cum se cuvine, numele scriitorului, dorința noastră este ca să-i instalăm bustul în locul cel mai de seamă din Cernăuți. Pentru aceasta ne îngăduim a vă ruga să binevoiți a ne comunica opinia d-voastre cu privire la alegerea locului respectiv. Răspunsul ne-ar trebui până la data de 24 decembrie 1943, dată la care punem în lucru soclul bustului”.
Rezoluția Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina pe marginea acestei scrisori suna astfel: ,,Se va comunica: Parcul ,,Arboroasa”, peste drum de intrarea în Catedrală”.
După cum vedem, s-a primit hotărârea ca viitorul bust al lui Eminescu să fie instalat acolo, unde fusese ridicat în 1930.
Aceste documente, descoperite în fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuți, aduc noi completări la eminescologia bucovineană. Ele oglindesc nețărmurita dragoste a oamenilor din ținut față de Luceafărul poeziei românești, care mărturisea despre Bucovina:
„Numai lângă sânu-ți geniile rele,
Care îmi descântă firul vieții mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume
Și de steaua mea”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, fost director-adjunct al Arhivei de Stat a regiunii Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com