A venit odată la o mănăstire un om de vază, necunoscut. Acesta a adus cu sine mult aur și l-a rugat pe stareț să împartă aurul călugărilor.
Preotul i-a răspuns:
– Frații nu au nevoie de așa ceva.
Dar, deoarece acel om era o persoană foarte importantă și insista cu convingere să-i fie îndeplinită dorința, starețul i-a propus să pună lada cu monede de aur la intrarea în biserică. Apoi, le-a spus fraților că cel care are nevoie de bani, poate să ia din ladă. Cu toate acestea, niciunul dintre frați nu doar că nu s-a atins de monede, dar nici măcar nu a privit spre ele.
Atunci starețul i-a spus nobilului:
– Dumnezeu a primit prinosul tău; acum mergi și împarte aurul celor săraci.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com