(In memoriam)
Repet a câta oară, mi-e tare greu când sunt nevoită să scriu asemenea materiale. Dar nu am o altă ieșire. Știu că trebuie. Că acești oameni minunați, care cu mare părere de rău ne părăsesc, trecând pe un alt tărâm, le merită din plin. Regret că în iureșul interminabilelor treburi, griji și lipsă de timp, nu reușesc să scriu cuvinte de laudă mai des la adresa oamenilor pe care îi cunosc și stimez.
Iată că o veste tristă mi-a fost transmisă în dimineața zilei de 20 februarie curent, când eram la serviciu, de una dintre colegele de breaslă din Pătrăuții de Jos. A plecat brusc spre un alt tărâm fosta profesoară de limba maternă de la școala medie din Pătrăuții de Jos – Ecaterina I. Neborac. A fost cândva și profesoara noastră. Iar în clasele 5-ea – 8-a a fost și dirginta noastră de clasă. De câteva ori, pe parcursul anilor, am scris despre ea în ziarele noastre, așa cm am scris și despre alți foști învățători și profesori de altă dată. Totdeauna am purtat și port în suflet mereu un respect, o stimă și recunoștință aparte tuturor foștilor mei dascăli școlari. Nu de aceea că sunt și eu profesoară, ci pentru că am o atitudine aparte față de această nobilă, responsabilă și grea profesie.
Ecaterina Neborac sau așa cum am numit-o mereu Ecaterna Ilicina, a fost acea profesoară care ne-a luat sub aripa ei ocrotitoare, când absolvisem ciclul primar. Ne-a primit de la prima noastră învățătoare, regretata Ecaterina Bogdaniuc, care ne-a fost și ea la începuturi o a doua mamă spirituală. Ambele au fost deosebite. Ecaterna Ilicina, ne-a predat ore de limba și literatura română (moldovenească pe atunci), a organizat cu noi acțiuni extrașcolare, ne-a educat și îndrumat frumos. Cu răbdare și atenție, grijă și înțelegere, pricepere și bunăvoință. A fost întotdeauna corectă, cu simțul responsabilității, disciplinată, atentă, înțelegătoare… Ne certa cu blândețe, ne îndruma cu bunăvoință, era mereu răbdătoare și bună la suflet. Aceste calități profesionale și omenești le-a purtat în suflet pe tot parcursul vieții.
A fost și o bună soție pentru soțul ei, regretatul profesor de geografie, fost director adjunct pentru lucrul educativ, iar mai târziu directorul acestei școli, Vasile Neborac. Împreună au crescut și educat pe fiica Tatiana, și ea devenită peste ani cadru didactic, s-au bucurat de nepoți și strănepoți. A fost o bună gospodină, harnică, muncitoare, pricepută…
Ce greu e acum să spunem toate aceste lucruri la timpul trecut. A fost și nu mai este, dar rămân urmele pe pământ, amintirile în inimile celor dragi din familie, în sufletele foștilor elevi și colegi de serviciu.
Foștii elevi, din promoția a 4-a, a școlii medii din Pătrăuții de Jos (azi liceu), cu regret, dar și o recunoștință ce va dăinui peste ani, își pleacă capetele în semn de omagiu în fața memoriei luminoase a celei care va rămânea în amintirea noastră, Ecaterna I. Neborac. Rămas bun și amintire veșnică neuitata noastră profesoară și dirigintă!
Din partea tuturor acelor elevi și colegi de clasă din promoția a 4-a, semnează fosta elevă Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com