Un duel cu grenade față-n față. Nouă zile cu mâna ruptă, înconjurat de inamic. Evacuare sub focul inamicului – cu ajutorul unei drone. Acesta nu este scenariul unui film de aventuri, ci o istorie reală a unui militar bucovinean cu indicativul „Pele”.
Kostiantyn Pepelia din Cernăuți, înainte de război, a lucrat în diverse locuri: a fost constructor, vânzător și asistent medical. „Am trei fii. Cum aș putea să-i privesc în ochi dacă m-aș fi ascuns? Dacă toată lumea se va ascunde, cine ne va apăra pământul?”, se întreabă el.
În armată, Kostiantyn a primit aproape imediat indicativul „Pele”. Pentru că îi plăcea să joace fotbal. Bărbatul nu avea experiență militară, așa că a trebuit să învețe totul de la zero. Dar s-a obișnuit repede: trăgea cu precizie, se masca cu măiestrie și învăța cum să acorde primul ajutor pre-medical. Toate acestea l-au ajutat pe linia frontului, dar componenta morală a fost decisivă.
„Prima dată am petrecut pe poziție 17 zile, apoi 23 de zile, iar a treia oară – aproape trei luni. Din cauza bombardamentelor constante, nu a fost posibilă rotația. Ai noștri ne aruncau mâncare și apă, dar s-ar putea să nu fi supraviețuit nimic. Ultimele două-trei săptămâni, inamicul a distrus complet zona împădurită. Nu erau copaci, era foarte greu sub cerul liber. Dar am rezistat. Dacă nu am fi ținut poziția, nu am fi ieșit de acolo. Ne-a ținut dorința de a trăi și de a-i apăra pe ai noștri.
„Înregistram mesaje vocale pentru soția mea – aceasta era sprijinul meu”, își amintește militarul. Cel mai puternic în memorie i-a rămas primul contact armat cu inamicul. El era cel mai în vârstă pe poziție. Iar rușii se apropiau atât de mult încât se auzeau pașii lor. Apoi au apărut motocicliștii lor. Pele avea o mitralieră și a tras o rafală. În câteva secunde, toți ocupanții au fost distruși. În timpul unuia dintre următoarele atacuri, inamicul a reușit totuși să ajungă în tranșeea apărătorilor ucraineni. A început o luptă mortală la distanță mică. Grenadele erau aruncate unul în celălalt.
„Unul a intrat în buncărul nostru, iar eu îl scoteam de acolo. El îmi aruncă o grenadă, eu i-o arunc înapoi. Cât am mers după armă, el deja trăgea rafale spre mine. Între noi erau 15-17 metri. Deodată văd: aruncă din nou o grenadă. Am sărit în spatele sacilor, doar talpa bocancilor mi-a fost ciuruită de schije. M-am gândit, poate să-l iau prizonier, dar nu s-a predat și a continuat să reziste. Ei bine… și-a ales singur soarta. Putea trăi”, povestește Pele. Nici încercuirea prelungită, nici presiunea constantă a inamicului, nici epuizarea fizică nu i-au oprit pe ostașii Gărzi Naționale.
Mitraliorul îi „secera” cu pricepere pe ruși și echipamentele lor, nelăsând nicio șansă de a pătrunde. În timpul respingerii unui alt asalt, Kostiantyn a fost grav rănit la mână. O grenadă a explodat la câțiva centimetri de capul său. „Mi-a fost smulsă mâna, am încercat să pun garoul mai aproape de rană, dar nu a mers. Așa că a trebuit să-l ridic mai sus. Am făcut totul pentru a supraviețui. Când am plecat în rotație, i-am spus soției că mă voi întoarce cu siguranță. Nu puteam să nu mă întorc”, spune Pele.
Din cauza încercuirii, evacuarea a fost foarte dificilă. Cu ajutorul unei drone, Pele a fost scos într-o poziție vecină. Acolo, camarazii i-au dat mâncare luptătorului și i-au tratat rana. Medicamentele necesare au fost aruncate cu o dronă. Luptătorul a ajuns la medici abia după 9 zile. Atunci bărbatul a conștientizat gravitatea rănii.
„După operație, medicii mi-au înfășurat mâna și am văzut că a mai rămas o bucată mică. La început mi-a fost frică. Dar viața continuă. Și vom repara mâna”, nu-și pierde optimismul Pele.
Istoria militarului bucovinean cu indicativul Pele a fost postată pe rețelele de socializare.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com