Sărbătoarea Sfintei Treimi este cinstită în Lunea după sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh. Credința în Preasfânta Treime este învățătura principală a Bisericii Ortodoxe. Prin ea înțelegem pe Dumnezeu cel Unul în ființă și întreit în persoane: Dumnezeu – Tatăl, Dumnezeu – Fiul și Dumnezeu – Duhul Sfânt. În Lunea Rusaliilor se obișnuiește ca oamenii de la sate să meargă la biserică și să împartă bucate celor sărmani. Tradiția ortodoxă a legat sărbătoarea Sfintei Treimi de cea a Pogorârii Duhului Sfânt, întrucât oriunde este prezent Duhul Sfânt este prezentă și Sfânta Treime. Potrivit teologiei ortodoxe, Sfântul Duh are un rol deosebit în Biserică. Sfântul Duh, parte a Sfintei Treimi, duce la înfăptuire lucrarea lui Dumnezeu în relația cu creația Sa. În credința creștină, Sfântul Duh nu aduce în oameni o lumină teoretică, ci o lumină care îmbrățișează inima credincioșilor pentru Fiul și pentru Tatăl ceresc. Faptul că limbile apar împărțite arată că fiecare persoană se învrednicește în mod propriu de primirea Duhului Sfânt.
Tradiții și obiceiuri de Sfânta Treime în creștinătate
Sărbătoarea Sfintei Treimi aduce multe tradiții și obiceiuri. În ziua de Sfânta Treime, a doua zi de Rusalii, oamenii ies în câmp împreună cu preoții din sate și stropesc ogoarele cu apă sfințită. Tradiția cere ca roadele pământului să fie bune, iar grindina să nu se abată asupra lor. Cine muncește de Sfânta Treime la câmp, nu va avea parte de rod și va avea ghinion tot anul.
De Sfânta Treime nu se muncește nici în gospodărie, nu se dă gunoiul afară. Este o zi de sărbătoare în care toată lumea se odihnește și se roagă. Credincioșii mai știu și că există o superstiție conform căreia nimeni nu ar trebui să plece departe de casă în această zi. Tradițiile împământenite de secole mai arată că în ziua de Sfânta Treime nu este bine ca oamenii să se certe sau să blesteme, pentru a nu se întoarce răul asupra lor.
La porţile cimitirelor se întind mese pline cu colaci şi sticle de vin împodobite cu verdeaţă şi flori şi au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinţi fiecare mormânt. Apoi, sătenii îşi oferă unii altora bucate sfinţite sau le împart săracilor.
Tradiția populară spune că a doua zi de Rusalii nu trebuie să se reţină nimeni pe la răscrucea unor drumuri sau pe marginea apei, căci acel om ar putea să surprindă dansul ielelor, lucru aducător de rele pentru tot anul. Pentru că Rusaliile sunt considerate a fi zânele apelor, astăzi nu trebuie să se facă baie și nici să se meargă la scăldat în râuri și lacuri, fiind pericol mare de înec. Cearta în această zi va atrage furia acestor zâne care vor aduce necazuri tot anul.
În unele zone rurale gospodarii își prind la brâu câte o crenguță de pelin, ce are menirea de a-i feri de rele și dușmani. Bătrânele din sate merg să culeagă ierburi de leac, deoarece se spune că numai cele culese până în ziua de Sânziene au puteri vindecătoare. (Gazeta de Sud.ro; Vremea noiă.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com