Zelenski, totuși, și-a pierdut „amortizorul” politic care absorbea o mare parte din disprețul aruncat asupra Oficiului Președintelui Ucrainei.
Andrii Yermak a fost, probabil, cea mai apropiată persoană de Președintele ucrainean, Volodymyr Zelenski. Dar vineri, 28 noiembrie, Yermak și-a dat demisia, sau i s-a cerut să demisioneze, din funcția de șef al Oficiului Președintelui Ucrainei, sub o presiune puternică din cauza legăturilor sale cu un scandal de corupție de 100 de milioane de dolari care a zguduit țara, scrie The Telegraph. Yermak nu a fost declarat suspect în cazul deturnării de fonduri destinate protejării infrastructurii energetice a Ucrainei. Cu toate acestea, parlamentarii din opoziție au susținut că numele lui Yermak figura în anchetă, iar vineri, anchetatorii anticorupție i-au percheziționat biroul.
Yermak neagă orice abatere. Dar mulți susținători ai lui Zelenski vor răsufla ușurați că Președintele a luat măsuri pentru a se distanța de oficialul neales care, datorită legăturilor sale cu Zelenski, acumulase un nivel mare de putere politică.
Criticii l-au acuzat pe Yermak că este garda de corp, „executorul” personal al Președintelui, ministru de externe, ministru al apărării și ministru de interne într-o singură persoană.
Cu mult înainte de izbucnirea scandalului, doar 17,5% dintre ucraineni aveau încredere în Yermak, conform unui sondaj al Centrului Razumkov, care evalua ratingul Președintelui la 60%. Nu erau prieteni din școală, ca majoritatea celor din anturajul apropiat al lui Zelenski când acesta a venit la putere. În schimb, Președintele l-a cunoscut pe Yermak prin lumea televiziunii, unde Zelenski era o vedetă, iar Yermak – un avocat.
Anul trecut, Zelenski a rezumat simplu evoluția relației lor. „Îl respect pentru rezultate, face ceea ce îi spun”, a declarat Zelenski pentru Bloomberg.
Pe parcursul războiului, acest lucru putea include aproape orice: elaborarea de planuri de pace, conducerea negocierilor diplomatice, încheierea de acorduri pentru eliberarea soldaților ucraineni sau returnarea copiilor răpiți. Influența lui Yermak era atât de largă încât se amesteca și în strategia războiului însuși, scria Financial Times.
Existau zvonuri că Yermak s-ar fi aflat în spatele unei încercări eșuate de a neutraliza organismele anticorupție care se apropiau de anturajul apropiat al lui Zelenski. Adevărat sau nu, la acel moment, atotputernicul asistent al Președintelui acumulase o mulțime de dușmani politici care îl acuzau că facilitează înclinațiile autoritare ale lui Zelenski – desfășurând „operațiuni negre” împotriva oponenților imaginari sau eliberându-i din funcții.
Știa despre tot ce se întâmpla în Ucraina – aceasta era maxima – și, prin urmare, se punea întrebarea: cum ar fi putut să nu știe despre deturnarea unor sume uriașe de bani publici.
Yaroslava Barbieri, cercetător la Centrul analitic Chatham House, spune că momentul demisiei lui Yermak este crucial. Weekendul trecut, Yermak a călătorit la Geneva pentru negocieri cu SUA privind un plan de pace în 28 de puncte, considerat la Kiev o capitulare. Administrația Președintelui american, Donald Trump, s-a concentrat de mult timp pe problemele de corupție din Ucraina. „Scandalul de corupție devenea atât de toxic pentru imaginea lui Zelenski, încât vulnerabilitatea politică era într-adevăr foarte periculoasă, având în vedere reluarea negocierilor în condiții avantajoase pentru Moscova”, a adăugat Barbieri. În cele din urmă, „instinctul de supraviețuire” al Președintelui a prevalat. „Dorința sa de a fi perceput ca o persoană care plasează loialitatea față de interesele naționale deasupra loialității față de cei mai apropiați aliați ai săi a câștigat”, consideră Barbieri.
Este posibil ca aliații europeni să-i fi sugerat lui Zelenski să-l îndepărteze pe Yermak, dar erori fuseseră deja comise în relația cu Casa Albă. Chiar Yermak l-a sfătuit pe Zelenski să organizeze o întâlnire cu Trump în Biroul Oval, care s-a încheiat cu o dispută, și tot el a sugerat să-i înmâneze Președintelui american fotografii cu prizonierii de război, ceea ce a dus la un rezultat eșuat al întâlnirii, scria FT.
Atât republicanii, cât și democrații din SUA s-au săturat de stilul brusc și insistent al lui Yermak, iar un interlocutor al publicației l-a numit o persoană care irită ambele partide.
După întâlnirea de la Casa Albă, oficialii lui Trump l-au sfătuit pe Zelenski să-l demită pe Yermak – parțial pentru că acesta avea nevoie de un traducător de engleză – dar în zadar. Totuși, securea a căzut în sfârșit. Societatea ucraineană va spera la o perioadă de reînnoire politică, în timp ce Președintele iese din umbra asistentului său suspect și înclinat spre acumularea de putere.
La rândul său, Zelenski își va pierde „amortizorul” politic care absorbea o mare parte din disprețul aruncat asupra biroului Președintelui Ucrainei. Dar, cel mai important, va putea continua să se adreseze Occidentului cu apeluri morale pentru sprijin, fără a ridica întrebări incomode despre unde vor ajunge aceste fonduri. Demisia lui Yermak pare să fi fost, în cele din urmă, singura soluție posibilă.
Acum, Zelenski va rămâne fără „producătorul” său chiar în momentul în care se pregătește pentru negocieri dificile cu Statele Unite privind un controversat „plan de pace”, iar trupele ruse continuă ofensiva. Cu toate acestea, este puțin probabil ca demisia lui Yermak să provoace o simpatie largă. Monopolizarea puterii în Oficiul Președintelui a generat de mult timp critici și iritare – atât în Ucraina, cât și în rândul partenerilor occidentali.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com