Pe 15 august, la Anchorage, Alaska, va avea loc prima discuție la vârf SUA–Rusia de la începutul invaziei. Kremlinul a confirmat. Trump a spus explicit: „Vor fi schimburi de teritorii, spre binele ambelor părți”. Zelenski a răspuns: „Ucrainenii nu vor face cadou pământul ocupanților”. Asta fixează cadrul de negociere și liniile roșii.
Ce e pe masă. O încetare a focului „foarte curând”, urmată de un îngheț pe liniile actuale și negocieri tehnice asupra statutului teritoriilor ocupate. Relatări credibile vorbesc despre o schemă care ar consfinți controlul rus acolo unde armata Moscovei deține teren, cu Crimeea separat recunoscută de facto. Casa Albă evită să confirme un text final, dar direcția reiese din declarații și din scurgerile coordonate.
Elementul logistic și juridic. Locația nu e întâmplătoare. Putin are mandat al Curții Penale Internaționale, iar survolul sau escalele în state membre CPI ridică riscuri. Alaska oferă rută polară fără spațiu aerian european, deci risc redus pentru delegația rusă. Faptul că s-a ales această soluție spune tot despre nivelul de încredere dintre părți, dar și probabila momeală — înțelegeri viitoare legate de comerț și resursele arctice pe fundalul topirii ghețarilor.
Ucraina și scaunul lipsă. Deocamdată nu există format în trei. Trump a spus că „începe cu Rusia”. Zelenski a avertizat că deciziile „fără Ucraina” nu vor funcționa. Fără participare, orice contur politic va avea dificultăți de ratificare la Kiev, inclusiv din cauza constrângerilor constituționale privind teritoriul.
Datele de context. Rusia controlează aproximativ 18–20 la sută din teritoriul Ucrainei și revendică patru regiuni plus Crimeea. Asta chiar dacă, ultimele sute de kilometri i-au costat mii de vieți ai soldaților ruși, iar înaintarea este de-a dreptul modestă în ultimii doi ani. Înaintea anunțului, emisarul american Steve Witkoff a avut trei ore de discuții cu Putin la Moscova, „utile și constructive”, semn că parametrii unui pachet au fost testați în prealabil.
Pârghia sancțiunilor. Washington a legat întâlnirea de presiune economică, inclusiv amenințarea cu sancțiuni secundare dacă nu există oprire a focului. Un acord verificabil ar permite suspendări punctuale, un eșec ar accelera măsuri pe energie, finanțe și transport maritim. Piețele vor citi imediat rezultatul.
Cine plătește nota. Uniunea Europeană a angajat aproximativ 150 de miliarde de euro pentru Ucraina din 2022, iar Mecanismul Ukraine Facility adaugă până la 50 de miliarde în 2024–2027. La militar, Europa a depășit SUA în angajamente cumulate, circa 72 miliarde euro față de 65 miliarde SUA. Cu toate acestea, UE nu este parte la masa din Anchorage.
Evaluări de risc, pe scurt. „În următorii trei până la cinci ani, Rusia va încerca să își recapitalizeze capacitatea militară”, notează analiști ai Atlantic Council. Altfel spus, un îngheț fără garanții și monitorizare serioasă poate deveni pauză operativă, nu soluție. În oglindă, „ucrainenii nu vor face cadou pământul ocupanților”, adică orice contur care legitimează câștiguri teritoriale va fi contestat la Kiev.
Ce clarificări contează acum. Formatul exact al întâlnirii. Orice formă de participare a Ucrainei. Textul încetării focului și mecanismele de monitorizare. Calendarul pentru sancțiuni, eventualele derogări. Orice referire la statutul teritoriilor ocupate.
Moldova. Spațiul de decizie se îngustează. Dacă marile puteri testează concesiuni teritoriale, presiunea regională crește. Cunoaștem că coridorul terestru până în Transnistria era în planul iniţial al rușilor, va renunța Putin?
Devine o întrebare tot mai puțin retorică. Răspunsul nostru poate fi doar tehnic și rapid: închidem restanțele pe acquis-ul comunitar, sporim eforturile de reforma, asigurăm voința politică pentru integrarea europeană. Și poate cel mai important comunicăm clar costurile întârzierii. Iar in noile realități acest cost poate fi chiar statalitatea noastră
Andrei CURĂRARU,
expert WatchDog.MD
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com