(In memoriam)
Veștile triste din viața noastră le primim și le acceptăm greu. Dar, cu părere de rău, suntem nevoiți.
Cu greu și durere am primit vestea tristă de la Crasna, că ne-a părăsit pentru totdeauna Constantin (Tatinuț) Motrescu, fratele mai mare al regretatului poet Ilie Motrescu.
După decesul încă din tinerețe al celui mai mare frate din familia lor, Vasile, anume Tatinuț (așa îl cunoșteau toți prin părțile locului) a rămas să fie cel mai mare dintre Motrești. A fost un om înțelept, harnic, priceput… A practicat meseria de cojocar, fiind unul dintre cei mai buni de pe Valea Siretului, din Nordul Bucovinei. Această meserie a adus un ban în plus, mai întâi în familia de acasă, unde au fost mulți, 8 la număr, și au crescut fără tată, tatăl fiind dus de fostul regim stalinist, tocmai la canalul Belomor, de unde nu s-a mai întors niciodată. Mai pe urmă această meserie i-a adus venit, și în familia proprie, de asemenea numeroasă.
Pe lângă faptul că a practicat meseria de cojocar, Constantin Motrescu, a mai compus și versuri, a citit mult. Unele dintre creațiile sale folclorice au văzut lumina tiparului. A fost un vrednic crăsnean și român, cum de fapt, au fost toți din vrednica lor familie.
Țin minte, cu ani în urmă, când organizam prin satele noastre întâlniri cu rudele poetului-martir de la Crasna, deși simplu cojocar, Tatinuț Motrescu îi îndemna pe elevi, pe adolescenți, să citească, să învețe, căci cartea înseamnă înțelepciune, cunoștințe, viitor…
L-am cunoscut personal, în viață, pe regretatul frate al poetului, așa cum de fapt, i-am cunoscut pe toți cei 6 frați, cinci dintre ei rămași la Crasna lor natală, iar pe Grigore, stabilit cu traiul în Republica Moldova. Mi-au vorbit frumos despre Ilie, mi-au pus la dispoziție fotografii și manuscrise, deoarece trebuia să cunosc bine detalii, momente din viața sa scurtă și destinul său tragic. Apoi, ne întâlneam la diferite ceremonii, prezentări de carte, comemorări, unde de fiecare dată vorbeam neapărat despre poetul Ilie Motrescu, poetul plaiurilor carpatine. Astfel, au apărut zeci de articole în diferite publicații, dar și cele 4 cărți ale mele, dedicate poetului crăsnean, iar grație efortului depus de frați și soră, și al subsemnatei, bineînțeles, am scos de sub tipar în două ediții, volumul „Cântarea Carpaților” și „Pagini de folclor crăsnean” ale lui Ilie Motrescu. Pe urmă în memoria fraților săi Ștefan și Nicolae, profesori, publiciști, iar ultimul și scriitor, am scos de sub tipar cărțile „Un fizician cu suflet de poet” și „Ca bradul la poale de munte”. Împreună am pregătit pentru tipar și cartea surorii lor, Maria Motrescu-Popescu, profesoară, cunoscătoare a tradițiilor populare, o femeie, vrednică și talentată.
…Cu părere de rău, rând pe rând, cam degrabă, au plecat pe drumul neîntoarcerii: Ștefan, George, Nicolae, Maria, iar acum ne-a părăsit și Constantin Motrescu. Doar el, dintre toți cei plecați, din familia lor, a trecut pragul celor nouă decenii de viață, a împlinit astă iarnă vârsta de 91 de ani.
A rămas acum cu inima întristată să ducă povara celor 81 de ani, dar, și toate visele, de multe ori neîmplinite ale membrilor familiei sale, doar fratele mai mic Grigore din Basarabia, ultimul dintre cei doi gemeni: Grigore și Nicolae. Reamintim cititorilor că Nicolae Motrescu a trecut subit la cele veșnice cu circa 18 ani în urmă.
…Motreștii de la Crasna lor natală, au plecat, toți, spre un alt tărâm. Acum, acolo, sus, printre luceferi li s-a alăturat și fratele mai mare Tatinuț. Au rămas copiii, nepoții și strănepoții, care vor păstra amintirea, tatălui, bunicului, străbunicului, dar și celelalte rude, ce vor duce peste ani amintirile…
Acum, nu ne rămâne decât să-i spunem, să fie amintirea veșnică, țărâna ușoară, iar bunul Dumnezeu să-i așeze sufletul său curat în împărăția cerurilor. Cât vom trăi, îl vom pomeni cu o vorbă bună, păstrând memoria sa și membrilor familiei sale. Suntem alături de întreaga lui familie și de toți prietenii și crăsnenii care l-au cunoscut și stimat.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com