La 11 ianuarie 347, s-a născut împăratul roman Theodosius I cel Mare. Flavius Theodosius, cunoscut ca Teodosiu I sau Teodosiu cel Mare, a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman în perioada 379 -395, înainte de divizarea acestuia în cel două imperii – de răsărit şi de apus. Născut la Cauca în nord-vestul Hispaniei, fiul generalului Flavius Theodosius, Teodosiu îmbrățișează cariera armelor, dar se retrage pe domeniile lui după execuția tatălui său în 376. După moartea împăratului Valens la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă coîmpărat (19 ianuarie 379), încredințându-i guvernarea provinciilor orientale. Spirit energic și autoritar, Teodosiu întreprinde o serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în armată). Teodosiu cel Mare este cunoscut şi pentru că a decretat creștinismul ortodox ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinţei ortodoxe şi trecut de Biserică în rândul sfinților.
La 11 ianuarie 1812, în Satu Mare, s-a născut Carol Popp de Szathmary, recunoscut ca primul fotograf al României. În cinstea lui, ziua de 11 ianuarie a fost declarată, prin Hotărârea de Guvern nr. 458/5 mai 2010, Ziua Artei Fotografice în România. Carol Popp de Szathmary a studiat o perioadă la seminarul teologic la Blaj, iar ulterior a studiat pictura la Roma. A imortalizat chipuri şi scene din Războiul Crimeii (1853-1856), devenind primul artist fotograf român şi primul fotoreporter de război din lume. În primăvara lui 1854, s-a deplasat pe malul Dunării, în preajma Olteniţei şi a Silistrei, unde se dădeau lupte, fotografiind bivuacurile, fortificaţiile şi combatanţii.
Adevărat pionier al fotografiei, a realizat o bogată colecţie de chipuri militare. La Cabinetul de stampe al Academiei Române se păstrează mai multe clişee pe sticlă şi fotografii cu ofiţeri superiori din toate armele şi din toate taberele.
A fost premiat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1855, unde a prezentat albumul care cuprindea imagini din Războiul Crimeii. Bun desenator, specialist în tehnica acuarelei, Carol Popp de Szathmary a fost pictorul Curţii Regale de la Cotroceni. A fost pictorul şi fotograful oficial al regelui Carol I (1866-1914). În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii zece fotografi din Europa. A deschis expoziţii la Bucureşti (1864, 1868). La Viena (1873) a expus, cu ocazia Expoziţiei Universale, costume naţionale şi peisaje româneşti şi a obţinut premiul II. A murit la 3 iunie 1887.
La 11 ianuarie 1865, la Cernăuţi a avut loc prima adunare a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. Înainte de aceasta, la 1 mai 1862, la Rădăuţi a fost înfiinţată Reuniunea Română de Lectură din Cernăuţi. Peste un an, la 25 mai 1863, a fost modificat statutul şi a fost propusă o nouă denumire – Societatea Bucovineană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, dar s-a aprobat de către autorităţile habsburgice numele de „Societatea pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina”. Noul statut şi noua denumire au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865. În perioada 1865-1869 Societatea publică revista „Foaea Societăţii pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina”. Aceste activităţi de o importanţă deosebită în viaţa culturală a românilor bucovineni sunt legate de numele lui Alecu Hurmuzachi. El a fost întemeietorul primei gazete româneşti din Bucovina, „Bucovina” (1848), al „Reuniunii de lectură din Cernăuţi“ (1862), care avea să se transforme în „Societate pentru cultura şi literatura română din Bucovina“ (1865), şi al „Foaiei Societăţii“ (1865), organizatorul primelor stagiuni de teatru românesc la Cernăuţi, cu trupele Fany Tardini (1864, 1865, 1870), Pascaly (1869) şi Matei Millo (1871). Alecu Hurmuzachi a fost şi un publicist erudit şi de o vibrantă sensibilitate. La Adunarea generală din 23 ianuarie 1867 Alecu Hurmuzachi cere ca Societatea să se preocupe de predarea în şcoli a istoriei românilor. Se propune înfiinţarea unei catedre de istorie naţională la Liceul de stat din Cernăuţi. Alecu Hurmuzachi revine asupra acestei probleme în 17 februarie 1868. Cu această ocazie se afirmă că poporul român trebuie să-şi cunoască istoria şi să se opună germanizării prin şcoală.
La 11 ianuarie 1906, s-a născut sculptorul Boris Caragea, membru corespondent al Academiei Române, vestit prin sculpturile „Monumentul Victoriei” – Constanţa, „Maternitate” – Eforie, „Enescu” – Detroit, SUA. În anul 1933, imediat după absolvirea Academiei, Boris Caragea a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului. În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva sculpturi de inspirație dobrogeană. În acelaşi an a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis şi Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor. Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie. Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentant al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice. A decedat la 8 august 1982.
În ziua de 11 ianuarie a anului 1922 a fost folosită pentru prima dată insulina pentru tratamentul diabetului. Primul pacient a fost un tânăr canadian de 14 ani, Leonard Thompson. În decembrie 1921 profesorul român Nicolae Paulescu a reuşit să facă epocala descoperire a insulinei în urma unor îndelungate studii experimentale şi observaţii clinice şi de laborator. Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimilația nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a. În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societății. Paulescu publică separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreină. Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Frederil Banting şi Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com