În fiecare an, pe data de 12 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl cinstește, după calendarul pe stil nou, pe Sfântul Atanasie Todoran. Sfântul Atanasie Tudoran s-a născut în Bichigiu, într-o familie de țărani liberi, care se înrudea cu strămoșii poetului George Coșbuc. Încă din tinerețe, el a făcut parte dintr-un regiment situat în apropiere de Viena, iar pentru că tot i se amâna eliberarea a dezertat și a revenit acasă. Pentru că oamenii împărăției îl urmăreau s-a refugiat în Munții Țibleșului, în Maramureș și în Țara Chioarului. Sfântul Atanasie Tudoran a fost închis în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței, iar când a fost eliberat s-a întors la Bichigiu. Pentru că în sat nu exista preot ortodox, s-a opus împărtășirii fiului său sau cu azima, dar și spovedirea acestuia cu un preot unit. Acesta și-a înmormântat băiatul în ritul credinței strămoșești.
Între 1761-1762 a tratat cu guvernul de la Viena alături de alți fruntași să fie militarizate 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Salautei și Someșului Mare. A cerut ca prin înființarea regimentului de graniță, românii să nu fie obligați să renunțe la credința pe care o au, asta pentru că timp de mai multe decenii, ortodocșii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței unite. La scurt timp a văzut că nu s-a ținut cont de ceea ce s-a stabilit și a început să se opună. La 10 mai 1963, la Slava s-a organizat sfințirea drapelelor de luptă dar și faptul că 9 companii ale Regimentului de la graniță depuneau jurământul. Generalul Bukow venise să sfințească steagul și să primească jurământul. Lucrurile nu au apucat să aibă loc pentru că fix când militarii se pregăteau de depunerea jurământului a apărut Sfântul Atanasie Tudoran, care avea vârsta de 104 ani, spunând: „De doi ani, noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi!… și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos armele!”. Soldații care urmau să depună jurământul au aruncat armele și au trecut de partea Sfântului Atanasie Tudoran, în semn de protest și nesupunere. La scurt timp după acest eveniment au început să se facă cercetări pentru ca cei vinovați să fie pedepsiți. La 12 noiembrie 1763 în același loc au fost executați cei vinovați la revolta din luna mai.
La 12 noiembrie, pe stil vechi, sunt cinstiţi Sfinţii Mucenici Zenovie şi Zenovia. În ținutul Ciciliei era un oraș numit Egea. În acel oraș s-au născut Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia, din părinți creștini care i-au crescut cu învățătură bună și frică de Dumnezeu. Când au murit părinții, le-au lăsat lor avere multă, iar ei, știind că toate sunt deșertăciune, au hotărât să-i urmeze lui Hristos. Zenovia a renunța la avere și a jurat să-și păstreze fecioria pentru mirele ceresc, iar Zenovie a împărțit tot ce avea săracilor aflați în nevoie și s-a alăturat lor. Zenovie îl avea sprijin pe Dumnezeu în lupta cu diavolul care o supăra cu nevoi. Zenovie a primit darul facerii de minuni și al tămăduirii rănilor și ale neputințelor oamenilor. Bolnavul era vindecat numai prin atingerea lui Zenovie. Așadar dăruise săracilor averea sa acum le dăruia bolnavilor sănătate. A gonit multe duhuri necurate, am mângâiat pe mulți cuprinși de mâhnire și pe mulți aflați în primejdie a ajutat. Iar minunile pe care le făcea pe mulți aduceau la Hristos și mulți păgâni ajungeau să creadă și se botezau pe ei și pe copii lor.
Când a început prigoana lui Dioclețian voievodul Lisie a mers la Cicilia pentru a îi găsi și schingiuii pe toți cei ce-l mărturiseau pe Hristos. Mai întâi i-a prins pe tinerii Claudie, Asterie și Neon pe care i-a chinuit în multe feluri și i-a crucificat la poarta cetății. Apoi l-a prins pe Zenovie, care acum era episcop, l-a spânzurat de un stâlp a poruncit să fie biciuit. Zenovia a simțit că fratele ei pătimește pentru Hristos așa că a alergat imediat la locul de tortură unde a mărturisit și ea că este creștină și că vrea să fie torturată alături de fratele ei. Călăul a încercat să o facă să renunțe, dar ea nu a vrut. Călăul a poruncit să fie dezbrăcată și biciuită la fel ca fratele său. Apoi a făcut un pat de fier sub care au pus foc mare dar sfinții aduceau slavă lui Dumnezeu. Așa că au pus la fiert un cazan și deși acesta clocotea sfinții stăteau liniștiți și cântau psalmi. Obosiți de tortură călăii i-au dus în afara cetății, unde ei au mers cu bucurie, și le-au tăiat capetele.
În ziua Sfinţilor Zenovie şi Zenovia oamenii aveau grijă şi de păsările călătoare, care se opreau la iernat pe meleagurile noastre: sticleţi, gaiţe, botroşi şi mai ales piţigoi. Se crede că dacă în această zi în curtea gospodarului zboară un piţigoi, e semn bun.
Dacă păsările ciripesc dis-de-dimineață, vremea se va răci. Dacă pe ramurile pomilor e promoroacă, starea vremii se va înrăutăţi. Dacă pe un copac sunt mai mulţi piţigoi, vremea se va răci. Dacă pe călin nu sunt nici frunze, nici pomuşoare, iarna va fi timpurie. Dacă piţigoii ciupesc scoarţă de copac, va ploua. Ceaţa de asupra apei prevesteşte încălzirea vremii pe o perioadă scurtă de timp.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com