Astăzi sărbătorim bujorul drept Floarea Națională a României, ca element reprezentativ pentru cultura și tradiția românilor.
Propunerea pentru a alege o floare națională, ca simbol reprezentativ pentru spațiul geografic, cultura și economia României, a fost conturată de profesorii și cercetătorii din cadrul Facultății de Horticultură (USAMV – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București).
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Floare considerată și simbolul prosperității
Bujorul este simbolul prosperității, onoarei, respectului și a luxului, deoarece în antichitate își permiteau să crească această plantă numai bogații. Denumirea acestei flori – „paeonia” – provine de la mumele doctorului Paeon, pe care mitologia greacă l-a înzestrat cu funcția de a-i trata pe zeii de pe Olimp. Paeon, fiind implicat în problemele personale ale zeilor, s-a salvat doar devenind o floare cu puteri miraculoase – bujorul.
O legendă românească a bujorului ne spune că „demult trăia un împărat în a cărui împărăție se afla o pădure, unde și-au găsit adăpost niște zâne blestemate. Ele transformau în animale, buruieni sau flori pe orice muritor care ajungea în acea pădure. Cu teamă în suflet, împăratul l-a avertizat pe fiul său, Bujor, să nu se apropie de pădurea unde trăiau zânele malefice.
Cât timp împăratul a fost în viață, a putut să-l păzească pe băiat. Într-o zi, Bujor, care era acum împărat, s-a pornit să cerceteze țara pentru a vedea cum stau lucrurile și ce nevoi mai sunt. Mergând pe jos, în lung și-n lat, a ajuns la marginea pădurii. Era răcoare acolo și vegetația îl îmbia la popas. S-a gândit să intre, zicându-și că poate zânele nu-s atât de rele pe cât le mergea vestea sau, mai bine, poate sunt plecate. Cum a pus, însă, piciorul în pădure a fost cuprins de un somn, căruia nu i se putea împotrivi. Slujitorii din alaiul împărătesc de-abia își mai puteau ține ochii deschiși. Vraja începuse să lucreze, slujitorii au fost transformați în flori mici, unii în buruieni. Pe împăratul Bujor zânele l-au transformat într-o floare mare roșie, plăcut mirositoare.
Înainte de a se preschimba, Bujor și-a amintit de tatăl său și de avertizarea acestuia și i-au curs câteva lacrimi. Acele lacrimi se văd și astăzi în roua ce apare în zori de zi pe petalele parfumatei flori, pe care noi o numim bujor. Această legendă are un noian de ani, dar mai dăinuie și astăzi, iar oamenii consideră bujorul drept rege al florilor, un rival destoinic al trandafirului.
Bujorii sunt florile îndrăgite de gospodinele din satele românești din regiunea Cernăuți. Mai în fiecare grădină crește cel puțin o tufă de bujori. Iar în munții Carpați este răspândit bujorul de munte, căruia i se mai spune „ruta roșie”.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com