Marți, 18 aprilie, creștinii ortodocși sărbătoresc a treia zi de Paști. A treia zi de Paşti este, în același timp, numită şi Marțea Albă din Săptămâna Luminată, zi în care nu se lucrează, iar femeile dau de pomană vinul roşu şi pasca rămase de la Paşti. Totodată, în această zi se întorc vizitele făcute în prima zi a Paştelui, iar ouăle se pot ciocni şi „dos cu dos”, precum şi „coastă cu coastă”.
În trecut, oamenii obișnuiau să-şi viziteze rudele, vecinii şi prietenii, aceste vizite fiind numite altădată „Umblatul cu pasca“. Obiceiul îşi are originea din vremurile când creștinii umblau şi vesteau Învierea Domnului Hristos.
Tot în această zi, după calendarul bisericesc pe stil nou, este sărbătorit și Sfântul Cuvios loan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul. Cuviosul Ioan încă de tânăr a urmat calea monahala fiind ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul. În timpul iconoclasmului, aceștia umblând prin cetate, îi întăreau pe creștini în dreapta credință, pentru a nu cădea în erezie. După moartea Sfântului Grigorie Decapolitul, Cuviosul loan a devenit stareț al Mănăstirii Decapole din Constantinopol. Sfântul Cuvios Ioan, s-a mutat la Domnul în anul 820. Cuviosul Iosif, Scriitorul de Cântări, l-a îngropat cu cinste lângă mormântul Sfântului Grigorie.
La 18 aprilie pe stil vechi sunt cinstiți Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic și Sfinții Agatopod și Teodul. Agatopod era diacon și Teodul era citeț în Biserica din Tesalonic. În vremea prigoanelor pornite de Împăratul Diocletian împotriva creștinilor i-a chemat pe cei la el. Sfinții au mers cu bucurie ținându-se de mână, au intrat împreună la judecată strigând: „Creștini suntem!”.
Au fost îndemnați de judecători să se lepede de Hristos și să cinstească și să se închine idolilor, dar în zadar. Au fost aruncați în temniță și înfometați mult timp, dar au fost supuși la moarte prin înecarea în mare. Mâinile le-au fost legate la spate și li s-au pus pietre grele de gât. Au fost duși în locul de unde trebuiau să fie aruncați in mare. Când au vrut să îl arunce pe Agatopod în mare, el a strigat: „Iată botezul nostru cel de al doilea, cel care spală toate păcatele noastre, așa încât curați să ne înfățișăm noi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos”. Imediat după uciderea celor doi sfinți mucenici trupurile lor au fost readuse de valuri la mal. Credincioșii le-au luat pentru a le îngropa creștinește, așa cum se cuvine. Sfântul Teodul a apărut credincioșilor săi în chipul unui înger de lumină îmbrăcat în haine luminoase, le-a poruncit să împartă ceea ce i-a rămas săracilor. Cei doi sfinți au suferit mucenicia cu cinste pe vremea Împăratului Diocletian și a stăpânirii cezarului Faustin la Tesalonic, în anul 303.
În vremurile mai vechi, în ziua Sfântului Teodul erau cinstite vânturile de primăvară, considerându-se că ele aduc sănătate și suflă din case bolile și totul ce este negativ. Din acest motiv erau deschise ferestrele măcar pe un sfert de oră. De asemenea, în această zi erau colectate primele plante medicinale.
Curcubeul din această zi prevestește o vară secetoasă și cu arșiță. Dacă în această zi nu adie vântul, anul va fi sărac în recolte. Dacă păsările își fac cuiburile în locurile umbrite, vara va fi călduroasă, iar dacă cuiburile sunt puse în fața soarelui, vara va fi mai rece.
În zilele noastre, în natură au loc schimbări radicale și nu toate semnele timpului din bătrâni sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com