La 18 martie 1442 a început Bătălia de la Sibiu, în rezultatul căreia Iancu de Hunedoara la învins pe Mezid, beiul Vidinului. Bătălia de la Sibiu a fost purtată între armatele Regatului Ungariei și Imperiului Otoman în perioada 18-25 martie 1442, în zona cuprinsă între Sântimbru și Sibiu. Ea a făcut parte din războaiele otomano-maghiare, iar cele două forțe militare au fost comandate de Iancu de Hunedoara și Mezid, beiul Vidinului. Bătălia s-a terminat cu victoria armatelor creștine, aceasta fiind a treia victorie a armatelor conduse de Ioan de Hunedoara asupra otomanilor după cele obținute la Semendria în 1437 și în zona dintre Semendria și Belgrad în 1441.
La 18 martie 1856, la București s-a născut Ion Georgescu, sculptor, pictor, acuarelist și profesor. A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost profesor la Școala de arte frumoase din București. Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română: Alexandru Odobescu, Mihail Pascaly, Dimitrie Bolintineanu, Iulia Hasdeu, Mihai Eminescu (Botoșani), Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti etc. A realizat sculpturi monumentale: Întristarea (monumentul funerar al domniței Bălașa din Biserica Domnița Bălașa), Gheorghe Lazăr, Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași; statui alegorice: Agricultura, Justiția (pe fațada Băncii Naționale), Răpirea Proserpinei, Endymion. S-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A participat la expoziții de grup la Salonul din Paris (1879, 1880, 1882, 1883), Expoziția Artiștilor în Viață, București (1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898), Expoziția Generală Română, București (1906), Expoziția de artă românească, Haga (1930), Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București (1982) etc. și expoziții persoanle la Sala Stavropoleos, București (împreună cu G.D. Mirea, 1882), Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București (1956). A decedat la 13 decembrie 1898, la București.
La 18 martie 1906, Traian Vuia a realizat la Paris primul zbor autopropulsat din lume, cu un aparat mai greu decât aerul. Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Bujoru, Caraş-Severin, pe atunci în Austro-Ungaria. El a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoașterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului Alberto Santos-Dumont (1873-1932).
Dorința lui Traian Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, având cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor. Inventatorul român a înaintat Academiei de Științe din Paris un memoriu, în februarie 1903, întitulat „Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decât aerul”, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, la 17 august 1903 obţine brevetul de invenţie. A fost nevoit să-şi echipeze micul monoplan (aeroplanul «Vuia 1″), pe care a început să-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor. Neputându-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Traian Vuia inventă un motor cu acid carbonic comprimat, mai simplu şi puțin costisitor, însă timpul lui de funcţionare era de aproximativ trei minute. În anul 1905 aeroplanul a fost gata. Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemenea unui evantai. Întreaga construcţie era metalică, din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pânză de in impregnată. Spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative, aeroplanul lui Traian Vuia avea o singură elice.
La încercările din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, după ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înălțimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer. Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul „Vuia 1 bis”. Traian Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau. Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei Române în mai 1946. S-a stins din viață la 2 septembrie 1950, la București. Este înmormântat la cimitirul Bellu. Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.
La 18 martie 1917, în Chişinău, gubernia Basarabia, este convocată la sediul redacţiei ziarului „Cuvânt moldovenesc” o şedinţă în vederea creării Partidului Naţional Moldovenesc. La şedinţa la care au participat 21 de fruntași naționaliști români basarabeni, este discutat şi aprobat proiectul programului partidului elaborat de N. Alexandri, Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu şi A. Groppa.
La 18 martie 1991 a decedat Maria Holban, istoric român, membru al Academiei Române; (născută la 30 mai 1901). Era fiica generalului Ştefan Holban, fost ataşat militar la Petersburg, guvernator al Budapestei, ministru de război în guvernul Take Ionescu. După ce a obţinut licenţele în Drept şi Litere, la Universitatea din Bucureşti, a urmat trei stagii de pregătire la Paris, în 1929, 1936 – 1938 şi 1939. Lucrarea sa de doctorat, „Quelques aspects inconnus de la Préréforme française”, pregătită cu Nicolae Iorga, a fost susţinută la 17 mai 1939. S-a specializat în paleografie latină şi limba textelor la École des Chartes din Paris.
A studiat medievistica occidentală, publicând sau studiind documentele originale. A predat cursuri de paleografie latină şi franceză şi a tradus cântece populare româneşti şi poeţi români, în limba franceză, precum şi străini, în limba română. Interesată cu predilecţie de secolul al XVI-lea sau de heraldică, publică mai multe studii în „Revue historique du Sud-Est européene”. Opera sa cuprinde mai multe studii despre Francisc I, Erasmus de Rotterdam, Louise de Savoia, Margareta de Navarra, Lefèvre d’ Étaples, Jean Thenaud, François de Moulins de Rochefort, sau traduceri, cum a fost monumentala lucrare a lui Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului Medieval.
Din 1949 lucrează la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti, unde colaborează la pregătirea marilor colecţii de documente, Documente privind istoria României şi Călători străini despre Ţările Române.
A fost din 1990 membru corespondent al Academiei Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com