După calendarul bisericesc pe stil nou, la 2 ianuarie este cinstit Sfântul Serafim de Sarov. El s-a născut la 19 iulie 1759, în oraşul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. A rămas orfan de tată la vârsta de 3 ani. Când a împlinit 17 ani, primind binecuvântarea mamei, a plecat să îmbrăţişeze viaţa monahală la Lavra Pecerska din Kiev. După un timp, îndrumat de Părintele Dositei din pustia Kitaev, a mers să-şi petreacă restul vieţii în Mănăstirea Sarovului. După 16 ani, primind numele de Serafim, s-a retras în pustie, într-o chiliuţă din desişul pădurii, aflată pe malul râului Sarovka, la câţiva kilometri de mănăstire. S-a întors în mănăstire în anul 1810, la cererea bătrânilor şi fiind bolnav. Împărtăşit în chilia sa, Serafim se însănătoşi grabnic în urma apariţiei Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru şi Ioan Evanghelistul, care, arătând spre cel ce zăcea în pat a zis: „El este unul dintre ai noştri“, atingând cu sceptrul sau şoldul drept al bolnavului. Revine în 1825 la chilia sa din pădure, unde a primit mii de pelerini din întreaga Rusie. În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost găsit adormit întru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucişate pe piept în faţa icoanei Maicii Domnului. Canonizarea sa a fost săvârşită în anul 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele veşnice.
În această zi, pe stil vechi, este prăznuit Sfântul sfinţitul Mucenic Ignatie, urmaş al apostolilor, al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Hristos. De aceea a fost chinuit îndelung şi în felurite chipuri, dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, „ca să ajung, spunea el, pâine curată lui Dumnezeu”. În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari. Pe acestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia.
Se spune că Sfântul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor”, şi: „Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”. De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu. Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.
După starea vremii din ziua de 2 ianuarie, potrivit calendarului popular, se poate prezice cum va fi recolta în acest an. În primul rând, cum va fi luna august: dacă viscoleşte, luna august va fi rece şi ploioasă, dacă e ger şi senin – în august va fi arşiţă şi multe zile cu soare. Cerul înstelat prevesteşte recoltă bogată în decursul întregului an. Dacă piţigoii ciripesc vesel, se aşteaptă zile geroase. Promoroaca pe copaci e semn de vreme senină. Dacă norii plutesc împotriva vântului, va ninge. Norii albi pe cer prevestesc vânt, iar cei albaştri – încălzirea vremii.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.liberti.com