La 2 martie pe stil nou Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Nicolae Planas, ocrtotitorul celor căsătoriți și al tinerilor care doresc să se căsătorească. Sfântul Nicolae Planas s-a născut în anul 1851, în Insula Naxos (sud-estul Greciei) din părinți creștini, pe numele lor Ioan și Augustina. După trecerea la cele veșnice a tatălui său, pe când Nicolae avea doar 19 ani, a fost nevoit să se mute împreună cu mama și sora sa la Atena. Punând mereu pe primul loc dragostea către cele sfinte, la vârsta de 28 de ani se căsătorește cu tânăra Eleni Provelegiou, alături de care va avea un copil: Ioan. În 1879, este hirotonit diacon la Biserica Schimbarea la Față din Atena, iar cinci ani mai târziu, în anul 1884, a fost numit preot în Biserica Prorocului Elisei. În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas a plecat la cele veșnice, fiind înmormântat creștinește, cu toate cele de cuviință. După o perioadă, la vremea rânduită de Tatăl Ceresc, trupul său a fost aflat nestricat, răspândind bună mireasmă, săvârșind o mulțime de minuni celor ce i se roagă Sfântului Părinte cu credință.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 2 martie este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron. Sfântul Teodor era militar, comandant al unei cohorte de câteva sute de ostaşi, cei mai buni din legiune (ce număra în jur de 5.000 de oameni), care se numeau „margariţi” (adică tari şi puternici), în timpul împăratului roman Maximian (286-305). Acest corp de armată, comandat de generalul Vringa, a fost mutat în Răsărit, în cetatea Evhaita. După un timp, comandantul a dorit ca toţi ostaşii să aducă jertfă zeilor. În această împrejurare, Sfântul Teodor a mărturisit în faţa generalului că este creştin. Sfântul mare mărturisitor Teodor era creştin într-ascuns, din moşi-strămoşi, din cetatea Amasiei, dar se arăta a fi elin. Dispoziţiile date de împăraţii romani împotriva creştinilor erau atunci înfricoşătoare, „iar împreună cu poruncile lor cele păgâneşti şi fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpânirea lor, poruncind ca oricare dintre creştini ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste şi dregătorii să aibă de la împăraţi. Iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor elineşti, au să pătimească munci, pedepse grozave şi cumplite şi cu amară moarte să se omoare”. „Teodore, pentru ce nu jertfeşti zeilor ca noi toţi? Oare numai tu singur eşti creştin?», l-a întrebat comandantul său, cunoscându-se faptul că atât de mare era teroarea şi frica dezlănţuită asupra creştinilor că mulţi dintre ei se temeau să se descopere pe faţă că sunt creştini. Adevărat ostaş al lui Hristos, Sfântul Teodor a răspuns cu îndrăzneală: „Eu sunt creştin din început şi cred în Hristosul meu şi Lui voiesc să-I jertfesc, având pe Iisus Hristos Dumnezeu adevărat şi împărat al tuturor, iar celor desfrânaţi zei, nicidecum nu le voi jertfi”. Sfântul Teodor a rămas statornic în credinţă şi a primit moarte mucenicească. Mai târziu, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), când acesta a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sânge de la jertfele aduse zeilor, s-a întâmplat în chip minunat ca Sfântul Mare Mucenic Teodor să se arate în vis arhiepiscopului Eudoxie. Sfântul Teodor Tiron i-a zis atunci să le spună creştinilor să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere (colivă). O săptămână, prima săptămână a Postului Mare, a durat aceasta, iar produsele alimentare în acest timp s-au stricat şi a trebuit să fie aruncate în mare. La sfârşitul săptămânii, sâmbăta, creştinii au făcut pomenirea Sfântului Mucenic Teodor. Din acea perioadă se păstrează obiceiul ca în sâmbăta întâia a marelui post să se săvârşească pomenirea minunii care s-a făcut în zilele cu coliva, ca să nu se uite milostivirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creştini şi ajutorul Sfântului Marelui Mucenic Teodor.
După semnele timpului din 2 martie oamenii încercau să prevadă cum vor fi primăvara şi vara. Dacă e ceaţă în această zi, luna mai va fi rece. Dacă vremea e caldă, vara va fi cu arşiţă, iar dacă e rece, rece va fi şi vara. Dacă păsările călătoare încep să se întoarcă din ţările calde, primăvara va fi timpurie.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com