La 20 decembrie, după calendarul bisericesc pe stil nou, este cinstit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe Dumnezeu. El a trăit între anii 35 și 107. Nu este nimic clar când despre originea lui, se spune că a fost sirian, iar înainte de a se converti la creștinism ar fi fost păgân și un mare persecutor al creștinilor. Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul a fost episcop de Antiohia și s-a stins din viață prin moarte martirică după ce a fost aruncat fiarelor în amfiteatrul din Roma, pe vremea Împăratului Traian (89-117), după ce a fost arestat în timpul persecuției care a avut loc în Antiohia. Potrivit semnificației numelui său, cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe Dumnezeu, se spune că Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul a fost copilul pe care Iisus Hristos l-a dat ca pildă de smerenie Apostolilor, potrivit acestei interpretări: „Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor” (Matei 18, 2-4). Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul l-ar fi avut în inimă pe Iisus Hristos, potrivit tradiției, iar acest lucru s-a văzut în momentul în care a fost aruncat în cușcă și sfâșiat de lei, iar inima sa nu a fost mâncată. În interiorul acesteia se spune că puteau fi văzute litere care formau cuvântul „de Dumnezeu purtătorul”, fiind vorba despre Teoforul. Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul i-a cunoscut pe Apostoli și a fost hirotonit Episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru. Origen îl prezintă pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul drept al doilea Episcop al Antiohiei, iar Eusebiu al treilea Episcop al Antiohiei.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 20 decembrie este venerat Cuviosul Părinte Ambrozie din cetatea Romei. Era senator: bărbat destoinic la cuvânt, cântar şi cumpănă a dreptăţii. Nu dădea hotărârile după faţa oamenilor, ci cu nepărtinire şi cu dreptate. De aceea i s-a încredinţat stăpânirea întregii Italii, de către binecredincioşii împăraţi Constantin şi Constant, fiii marelui împărat Constantin. Nu era încă luminat cu dumnezeiescul Botez; era încă printre catehumeni, dar întru nimic nu era mai prejos în virtute şi în viaţă curată decât cei ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Prin hotărârea împăratului Valentinian, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai întâi a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeşti până a ajuns la cea mai de sus. Ca episcop a învăţat pe popor drept şi bine dreapta credinţă; a păzit neatinsă Biserica de orice erezie; a stat alături de cei ce duceau război ereziilor lui Arie, Sabelie şi Eunomie; a scris multe şi felurite cărţi pentru dreapta credinţă; pe împăratul Teodosie, care venise în Milan, după ce săvârşise acea nelegiuita vărsare de sânge în Tesalonic, l-a oprit să intre în biserică; l-a făcut să-şi dea seama de nelegiuirea lui, l-a arătat cât de mare deosebire este între un preot şi un mirean, chiar împărat de-ar fi el, şi l-a sfătuit să nu mai îndrăznească să se apropie de cele dumnezeieşti cu atâta sfruntare şi obrăznicie. După ce a săvârşit fapte îmbunătăţite şi-a sfârşit viaţa, după o bună bătrâneţe.
După tradiţie, din ziua Sfântului Ambrozie încep pregătirile pentru Crăciun. Semnele din calendarul popular arată că dacă în această zi e lapoviţă, vara va fi umedă şi rece. Dacă ninge, e semn că vara va fi secetoasă. Dacă dimineaţa e ceaţă deasă, se aşteaptă viscole. Dacă stelele în zori sunt strălucitoare, vin gerurile. Pe copaci au apărut paiangenișuri, se aşteaptă vreme senină şi caldă.
(T.L)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com