La 20 februarie 1938, la postul de radio București a debutat Maria Tănase, cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc. Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București. A ieșit pe scenă pentru prima data, având doar opt ani, la serbarea care marca sfârșitul anului școlar de la Căminul Cultural din cartier. Viitoarea interpretă a crescut înconjurată de cântece. Asculta doinele muncitorilor din grădina tatălui, cultivator de legume și flori, doine pe care le reproducea părinților acasă. Uneori se ascundea în cimitir și asculta bocetele bătrânilor. Prima melodie pe care a cântat-o oamenilor avea să fie bocetul unchiului său ce-și pierduse soția. Fiind sigură pe calitățile ei vocale, reușește la 21 de ani să se angajeze la Teatrul de Vară Cărăbuș, condus de marele actor Constantin Tănase, pe care l-a cucerit cântând o doină. La 25 de ani, Maria Tănase era o voce care se auzea peste tot în România. Își câștigase deja notorietatea la Viena, oraș unde imprimă primele cântece populare la Casa de Discuri „Columbia”, având un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, cântece de leagăn, de joc, de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. Însă, debutul propriu-zis a avut loc odată cu prezentarea unui program radiofonic de piese folclorice, în cadrul programului de cântece românești „Ora satului” în data de 20 februarie 1938, care a inclus melodiile „M-am jurat de mii de ori”, „Ce-i mai dulce ca alvița”, „Geaba mă mai duc acasă”, „Marie și Mărioară”, „Când o fi la moartea mea”. Începând cu 1939, Maria Tănase iese pe scena internațională. În acel an ea și Grigoraș Dinicu sunt desemnați „ambasadori ai muzicii populare românești” la expoziția internațională de la New York. În anul 1963, Maria Tănase află în timpul unui turneu că suferă de cancer mamar și că trebuie să se opereze de urgență. Ultimul spectacol susținut de Maria Tănase a fost la Hunedoara. Răpusă de boală, Maria Tănase moare câteva zile mai târziu, la nici 50 de ani, pe 22 iunie 1963, în casa natală. Maria Tănase a fost supranumită Pasărea Măiastră și Regina cântecului românesc. Nu numai specialiştii, ci şi simplii iubitori ai muzicii populare apreciază că Maria Tănase a avut o voce inconfundabilă, ce îmbina fericit profunzimea, forţa şi autenticitatea. Repertoriul Mariei Tănase întruneşte peste 400 de cântece populare din toate regiunile istorice ale României. Din 1969, la Craiova, se desfăşoară Festivalul-concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase” – omagiu marii cântăreţe.
În anul 2000, la Festivalul-concurs „Maria Tănase” a participat și rapsodul popular din Voloca, regiunea Cernăuți, Nicolae Mintencu. „Pentru mine participarea la acest renumit festival a fost de bun augur, consideră domnul Nicolae Mintencu. Am trecut selecția și am fost printre cei 45 de interpreți, aleși pentru etapa finală. Evoluarea mea a fost menționată cu o diplomă, iar după acest festival au urmat altele patru la care n-am afirmat din plin: la Festivalul „Cântece păstorești” din Târgoviște am ocupat locul doi, la Festivalul „Cântecele românilor de pretutindeni” de la Turnu Severin – iarăși locul doi, la Festivalul de romanțe din Botoșani – locul trei și la Festivalul „Din cântecele neamului” de la Cernăuți – locul întâi. Pentru mine Maria Tănase este o interpretă neîntrecută și legendară, cântecele căreia mă inspiră mereu”.
La 20 februarie 1935, în satul Cobâlnea, Șoldănești, s-a născut Arhip Cibotaru, om de cultură, dramaturg, editor și director de revistă, poet, prozator și scriitor român din Republica Moldova. A absolvit în 1957 Universitatea de Stat din Chișinău. A fost vice-președinte, iar din 1971, secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor. A fost redactor-șef al revistei „Nistru”, în această perioadă promovând în revistă marile romane ale literaturii basarabene, semnate de Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Vasile Vasilache, Leonid Istrati, dar și reabilitând poeți reveniți din închisori și gulaguri: Nicolae Costenco, Nicolae Țurcanu, Leonid Grigoriu etc. A publicat volume de poeme: „Ecoul gliei”, „Distanțe”, „Trepte”, „Dans de toamnă”, „Între lume și cuvânt”, „Pe urmele dorului”, „Ultimul Noe”; de proză: „Umbra comorilor”, „Inscripții pe Turnul Babel”, „Această dragoste”, „Pe timpul lui Teleucă” și o piesă de teatru: „Șase de dobă”. Arhip Cibotaru a decedat la 4 ianuarie 2010.
La 20 februarie 1947, în satul Ciuciulea, Glodeni, s-a născut Valentina Cojocaru, interpretă de muzică populară din Republica Moldova. A absolvit Școala Pedagogică din Călărași (1960–1964), Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din Chișinău (1975–1980) la clasa Ion Popescu și Valentina Boldurat. De-a lungul anilor, a făcut parte din diferite colective artistice: Orchestra de amatori „Ciobănaș” din Călărași, colective artistice de estradă, formațiile de muzică populară „Mugurel” și „Lăutarii” ale Filarmonicii din Chișinău, Orchestra de muzică populară „Folclor”. A avut turnee în Danemarca, Olanda, Austria, Cuba, Franța, Filipine, Grecia, Etiopia. În repertoriul său se regăsesc cântece de joc, de petrecere, doine și compoziții de Tudor Chiriac, C. Rusnac, Gheorghe Mustea, V. Doni, P. Neamțu etc. A înregistrat la casa de discuri „Melodia” din Moscova, în total peste 200 de cântece. A devenit Artistă emerită în 1978 și Artistă a poporului în 1989. Balada „Miorița”, în interpretarea sa, a fost desemnată cea mai reușită creație muzicală a anului 1988 de către UNESCO. A fost distinsă cu medalia „Meritul civic” (1993), Ordinul „Gloria Muncii” (2005) și Ordinul Republicii (2010).
La 20 februarie 1953, în localitatea Bujor, Hâncești, s-a născut Mihai Ciobanu, interpret de muzică populară din Republica Moldova. După absolvirea a 9 clase în satul natal, a fost primit ca dansator și solist vocal în Ansamblul de cântece și dansuri „Andrieș” din Hâncești, condus pe atunci de Ion Musteață. Între 1974-1978 a făcut studii de canto popular și dirijat coral la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. A urmat Institutului de Arte „Graviil Musicescu”, catedra Dirijat coral (1980–1985). A fost solist al Orchestrei de muzică populară „Veselia” (dirijor Petre Neamțu) și profesor de muzică la școala din Ruseștii Noi, Ialoveni. A cântat în Ansamblul Folcloric „Miorița” (1979–1986), a fost redactor la Departamentul muzică al Radioteleviziunii, a fost solist al Orchestrei „Mugurel” a Filarmonicii din Chișinău, al Orchestrei „Folclor”, iar din 2012 este artist liber profesionist. Colaborează cu orchestrele „Lăutarii”, „Mugurel”, „Doina armatei”, a Ansamblului „Joc”, orchestra prezidențială etc. De-a lungul carierei sale, a înregistrat peste 300 de piese. A fost distins cu titlul Artist al Poporului, este Cavaler al Ordinului Republicii, Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii”.
La 20 februarie 1954 s-a născut renumitul interpret român de folclor Grigore Leșe din zona Țării Lăpușului. Grigore Leșe a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare (Fagot), azi fiind doctor în Muzică și profesor asociat al Facultății de Litere, Universitatea București și al Universității de Muzică București. Repertoriul lui este alcătuit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului. Grigore Leșe cântă și la diverse instrumente muzicale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com