La 20 martie, stil nou, creștin ortodocșii îi prăznuiesc pe Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit. Aceștia au fost viețuitorii care au pătimit pentru Iisus Hristos, când păgânii etiopieni au atacat lăcașul sfânt. Ei au crezut că acolo sunt adăpostite multe bogății, așadar au năvălit în mănăstire. Monahii de la mănăstire, la sfatul Starețului Toma, au spus: „Noi din lume am fugit în această pustietate pentru dragostea lui Hristos, și prea rușinos lucru ar fi să fugim din pustie de frica oamenilor. De-ar fi să fim cu toții junghiați aici, junghiați vom fi pentru dragostea noastră pentru Hristos, pentru Care am venit să locuim aici”. Unii monahi au fost uciși cu săgeți. Alții au fost închiși de vii în peștera Sfântului Sava. În schimb, unii monahi au murit sufocați de fum, pierind în mâna lui Hristos.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 20 martie sunt cinstiţi Sfinții Mucenici Episcopi Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie ai Hersonesului, în ani diferiți. Ei au fost trimiși de către Patriarhul Ierusalimului că misionari în aceste ținuturi păgâne, ca să aducă în ele lumina Evangheliei. Astfel, sfinții mucenici au luat mucenicia din mâinile necredincioșilor, evrei, greci și sciți. După ce Vasilevs va învia din morți pe copilul conducătorului din Hersones, va fi ucis de păgâni. După moartea acestuia, au venit în Hersones, episcopii Evghenie, Agatodor și Elpidie. Și aceștia au fost uciși de păgâni. Sfântul Efrem a fost omorât prin decapitare. Episcopul Eterie cerând ajutor de la împăratul Constantin cel Mare, reușește să-i alunge pe păgâni, dar este omorât pe în momentul în care mergea la Bizanț să-i mulțumească împăratului pentru ajutor. Când Sfântul Capiton a fost uns episcop pentru sciții cei sălbatici și primitivi, ei au cerut un semn de la sfânt că să-l poată crede. Astfel, l-au pus să între într-un cuptor de foc, zicându-i că vor crede doar dacă va ieși viu din el. Însemnându-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfântul episcop a intrat în foc și a rămas în acel cuptor vreme de un ceas, fără că să i se ardă nimic, nici măcar straiele. În urmă acestei minuni primitivii sciți au strigat: „Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor, mare și puternic, Care le apară pe slugile Lui de flăcările focului!” Iar atunci toată cetatea și împrejurimile au venit la Sfântul Botez. După aceea, păgânii l-au înecat în răul Nipru.
Semnele timpului din această zi arată că dacă vremea e posomorâtă, vor fi îngheţuri. Dacă orizontul e albastru, în curând se va încălzi. Vântul dinspre miază zi este semn că primăvara va fi uscată, iar cel din apus de soare prevesteşte o vară cu furtuni. Dacă până la 20 martie s-au întors toate păsările călătoare, recolta de grâu din acest an va fi bogată.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com