La 22 martie 1832 s-a stins din viață scriitorul german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale, Johann Wolfgang von Goethe. Johann Wolfgang Goethe (1749-1932) este autorul celebrelor opere literare „Suferințele tânărului Werther”, „Faust”, „Afinitățile elective”. În limba română a tradus parțial din „Faust” Alexandru Macedonski, Pogor și Skelitty traduceau în 1862 prima parte a tragediei (în proză), Ion Gorun dădea în 1909 o nouă versiune (în versuri), iar Iosif Nădejde o alta în 1908. Nădejde își însușea ideea exprimată de Goethe în „Dichtung und Wahrheit”, prin care acesta prefera traducerea în proză celei în versuri. Un alt traducător, Ștefan Augustin Doinaș găsește acea „formă strălucită” a conținutului pur și deplin al operei lui Goethe.
La 22 martie 1842 s-a născut compozitorul, pianistul, pedagogul, activistul public, fondatorul muzicii clasice ucrainene, Mykola Lysenko. Absolvent al Universității din Kiev, Mykola Lysenko și-a continuat studiile la conservatorul din Leipzig și la cel din Sankt-Petersburg. În anul 1904 a înființat la Kiev Școala muzical-dramatică. Este autorul a nouă opere, cele mai vestite fiind „Natalka Poltavka”, „Taras Bulba”, „Eneida”. Pe timpul său, Mykola Lysenko a fost nu numai compozitorul nr. 1 al Ucrainei, ci și o personalitate centrală a întregii culturi ucrainene. A evoluat și pe scena Filarmonicii din Cernăuți.
În ziua de 22 martie a anului 1884 a avut loc premiera piesei „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Scrisa în anul 1883, piesa a fost publicată în anul următor în „Convorbiri literare”, în trei numere consecutive şi inclusă în acelaşi an în volumul al X-lea al ediţiei „Opere complete” (vol. V. Teatru), apărută la Socec. Reprezentată la 22 martie 1884, „Fântâna Blanduziei” e cea mai izbutita lucrare dramatica a lui Vasile Alecsandri, întrucât, din câteva trăsături, a reuşit să ne proiecteze o viziune antică. Lipsită de elementul tragic, „Fântâna Blanduziei” ne evocă numai un colt de viaţă romana cristalizat în jurul unui singur moment sufletesc de o valoare umană. Nimeni nu era, de altfel, mai indicat decât Horaţiu, pentru idila din jurul celebrei fântâni, idila curmată de grăuntele de resemnare ce i-a înfrânat întotdeauna avânturile; realitatea umană este astfel combinată cu realitatea istorică. Fără a fi o tragedie sau chiar o piesă de teatru, de vreme ce resemnarea eludează conflictul dramatic, „Fântâna Blanduziei” e un crampei de umanitate şi, prin armonia formelor, mai ales, de antichitate: prin firea lui senină, optimistă, Alecsandri era, de altfel, în măsură să înţeleagă pe poetul Tibrului, care cântase atât de topic poezia mediocrităţii, a vieţii rustice şi a resemnării şi, fără a fi războinic, devenise, prin acelaşi destin ironic, ca şi Alecsandri, un poet al curţilor, al războaielor, al imperialismului, într-un cuvânt un poet naţional.
La 22 martie 1939, în localitatea Tuzla, Constanța, s-a născut George Filip, poet, unul dintre cei mai importanți poeți români ai exilului, urmaș al lui Octavian Goga. A absolvit liceul la București și a lucrat mai mulți ani ca fotoreporter la revistele: Viața Studențească, Luceafărul, Albina, Viața Militară și România Liberă. Datorită atitudinii sale, neagreată de democrația comunistă a acelor timpuri și a propagării genului de poezie incomodă a fost judecat public la Turnu Severin și arestat. În 1977, după mulți ani de privațiuni și suferințe, a cerut protecția Ambasadei americane. În urma aceste acțiuni, i s-a intentat un nou proces public, care a avut loc la Tuzla. Și-a făcut debutul în România cu 4 volume pe tematici diferite. A părăsit țara în 1979 și, după peregrinări în Austria, Germania și Franța s-a stabilit în Canada. S-a numărat printre fondatorii Centrului Cultural Român, a fost redactor la Ora de radio în limba română, redactor la revista multiculturală Humanitas și director cultural la Teleromânia, prima televiziune din exil, în limba română. Cărți publicate: Matematica pe degete, Anotimpul legendelor, Drumuri de baladă, Zei fără armuri, Poemes sur feuilles d’erable, Era confuziilor, ’89 Poeme îndoliate, Văd lumina, La planet plate – Poemes, Singur împotriva destinului, Aezii privesc, Din oglindă, Țara din lacrimă. A decedat la 11 ianuarie 2024, Montreal, Canada.
La 22 martie 1942, Adâncata (actualmente Hliboca), județul Storojineț, s-a născut Mihai Ivăncescu, fost fotbalist care a jucat pe post de fundaș dreapta . A jucat la Steagul Roșu și Tractorul din Brașov și a fost selecționat la echipa națională de fotbal a României de trei ori (1967–1968). A participat la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970. S-a stins din viață la 2 ianuarie 2004, la Brașov.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com