La 24 februarie 1340, la un secol după pustiitoarea invazie tătară, dar cu câteva decenii înainte de descălecarea lui Dragoș, apare prima mențiune documentară a orașului Târgu Siret (sau doar Siret), confirmată de istorie. Într-o scrisoare către papă, niște călugări dominicani amintesc de localitatea Siret, în 1340, cu precizarea că aici este capitala unui mic ducat, numit Valachia. Interesantă precizare, dar mai ales interesante informații, căci, citind aceste cuvinte lapidare, ne vine astăzi să tragem câteva concluzii revelatoare, cu privire la înaintașii noștri din spațiul moldo-valah. Avem dovada că, înainte de constituirea Moldovei ca principat, deci înainte de Dragoș Vodă și de Bogdan Mușatinul, valea Siretului nu era „o zonă pustie”, ci una locuită. Formația statală primitivă a lui Dragoș nu însemna numai ceata de vânători cu care venise el din Maramureș, ci, de bună seamă, înseamnă și locuitorii sedentari ai zonei. Mai mult decât atâta, locuitorii din zonă erau chiar constituiți într-o formă statală organizată, de vreme ce dominicanii descoperiseră aici „un mic ducat”. Iar, dacă exista un mic ducat, înseamnă că exista și un mic duce, nu-i așa? Cine? Nici istoria nu spune nimic, dar nici legenda. Nu e nici menirea noastră să intrăm în zona istoricilor, dar, pe măsură ce manuscrisele din Biblioteca Vaticanului vor deveni tot mai accesibile și desecretizate, parcă îmi vine să cred va umple cineva cu slove acele prime pagini din istoria românilor, aflate încă albe. Referirea la „un mic ducat numit Valahia” devine nespus de prețioasă, dacă ne gândim cât de departe ne trimite în timp ideea de unitate a poporului român, mult mai veche decât actuala idee despre unire. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova. N-ar fi greșit să spunem că localitatea Siret este primul centru urban medieval din Moldova.
La 24 februarie 1582 Papa Grigore al XIII-lea introduce o reformă a calendarului, care, în noua structurare, comportă o eroare de o zi la 3000 de ani. Papa Grigore al XIII-lea, cunoscut și ca papa Gregor al XIII-lea (1502-1585), a fost suveran pontif din 1572 până în 1585. Actualul calendar –calendarul gregorian – îi poartă numele. Ignaţiu de Loyola a întemeiat în anul 1551 primul colegiu al iezuiţilor, numit Collegio Romano. Papa Grigore al XIII-lea a susținut această instituție de învățământ, care a primit în anul 1584 prin purtarea sa de grijă un nou sediu. Universitatea respectivă poartă în amintirea acestui fapt numele de Universitatea Pontificală Gregoriană.
La 24 februarie 1892 se înființează Partidul Național Român din Bucovina (fostă parte a Țării Moldovei, anexată în 1775 Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană), Austro-Ungaria. La sfârșitul anului 1910, din cauza disensiunilor politice ivite în sânul partidului, Iancu Flondor demisionează din funcția de președinte al partidului, iar partidul se divizează în trei grupări: națională, democratică și conservatoare. Președinți au fost Iancu Zotta (1893-1896), Varteres Pruncul (1896-1897), Iancu Lupu (1897-1899), George Popovici (1900), Iancu Flondor (1900-1902, 1908-1910), Eudoxiu (Doxachi) Hurmuzachi (1902-1904). Partidul editează următoarele publicații: Gazeta Bucovinei (1891-1897), Patria (1897-1900, 1909-1910), Deșteptarea (1900-1904), Apărarea națională (1906-1908), Românul (1908-1909), Viața nouă (1912-1914).
La 24 februarie 1929 s-a născut actriţa română de teatru şi film Marga Barbu. Marga Barbu s-a mutat împreună cu familia în București după împlinirea vârstei de 14 ani. Prima ei mare dragoste a fost dansul și ar fi făcut orice ca să-și urmeze mama, balerină la Viena. A fost angajata Operei Române, dar la vizita medicală s-a descoperit că are o afecțiune cardiacă, fapt care a făcut-o să renunțe la ideea unei cariere de dans. Urmând diferite cursuri de actorie, dans și filozofie, alege în final actoria. A absolvit Institutul de teatru din Bucureşti în 1950. A debutat în cinematografie în 1953 ( „Nepoţii gornistului”), fiind cunoscută, în special, pentru rolurile Anița din seria „Haiducilor” și Agatha Slătineanu din seria „Mărgelatu”, dar și pentru rolul de compoziție din „Domnișoara Aurica”, pentru care a fost distinsă cu Premiul ACIN. Ultimul film în care a apărut a fost „Lacrima cerului” (1989). Marga Barbu a reprezentat cinematografia românească la numeroase festivaluri și evenimente internaționale. În afara carierei impresionante pe care a avut-o în cinematografie, Marga Barbu a fost și o mare actriță de teatru. Din 1952 și până la pensionarea sa în 1993, Marga Barbu a fost actriță la Teatrul Nottara (fostul Teatru al Armatei), unde iubitorii teatrului au putut s-o admire în roluri memorabile. Rolul său preferat din teatru a fost cel al Cleopatrei din piesa „Antoniu și Cleopatra” de William Shakespeare. A decedat în 2009.
La 24 februarie anul 1997 s-a stins din viaţă violonistul român de reputaţie mondială Ion Voicu. Celebrul violonist român Ion Voicu (1923- 1997) a fost elev al marelui George Enescu. Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din București timp de zece ani, în perioada 1972-1982. A contribuit la crearea Orchestrei de Cameră, în 1969, cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com