La 25 aprilie, stil nou, este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu. El a călătorit alături de Sfântul Apostol Pavel și Barnaba în prima lor călătorie misionară, iar după ce a mers cu Barnaba în Cipru, s-a alăturat din nou lui Pavel în drumul său spre Roma. Acolo, el l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Petru și a fost inspirat de predica acestuia să scrie Evanghelia care îi poartă numele. Potrivit tradiției, Sfântul Marcu a fondat Biserica din Alexandria și a fost numit episcop. El este credinciosul ocrotitor și întemeietor al Patriarhiei Alexandriei, una dintre cele cinci patriarhii antice ale Bisericii, care ocupa locul al doilea în diptice, după Patriarhia Ecumenică. Sfântul Marcu este asociat cu simbolul leului, care se regăsește pe blazonul Patriarhiei Alexandriei, simbolizând originile apostolice ale creștinismului în aceasta regiune a Africii. Conform tradiției, Sfântul Marcu a murit martir în timpul sărbătorilor de Paște, când a fost scos din catacomba în care slujea Sfânta Liturghie, legat cu funii și tras prin oraș.
Tot în această zi este prăznuit Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. El s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. A venit în Țara Românească, cel mai probabil pe vremea când domnitor era Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viața bisericească și culturală din Țara Românească era în apogeu. Împreună cu ucenicul său ieroschimonahul Mihail, dar și cu alți călugări, intră în obștea Mănăstirii Dălhăuți, aproape de Focșani, unde a rămas 20 de ani. Aici a fost hirotonit preot și mai târziu a fost numit stareț când nu împlinise încă vârsta de 30 de ani. A adunat în jurul lui peste 40 de călugări sihaștri pe care i-a învățat cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Din obștea sa, Sfântul Vasile a reușit să facă o școală adevărată de trăire isihastă. După ce a făcut mănăstiri la Buzău și Vrancea s-a stabilit la Mănăstirea Poiana Mărului. A fost părintele duhovnicesc al celui care a devenit mai târziu stareț Paisie de la Neamț, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos. Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a stins din viață pe 25 aprilie 1767. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a decis în ședința sa din 4-5 martie 2003 ca el să fie trecut în rândul Cuvioșilor Părinți purtători de Dumnezeu, cu data de prăznuire 25 aprilie.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 25 aprilie este pomenit Sfântul Vasile, episcopul cetăţii Pariei din Asia Mica. Paria, cetatea cea veche a Misiei celei mici, după ce a primit credinţa în Hristos, a fost cinstită cu rânduiala scaunului episcopiei, ce era rânduită sub mitropolitul Cizicului. În acea cetate a fost pus episcop Cuviosul Vasile, pentru covârșitoarea faptă bună a lui şi pentru viaţa cea plăcută lui Dumnezeu. Apoi, după ce s-a pornit eresul luptării de icoane pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul, Sfântul Vasile s-a arătat mărturisitor al lui Hristos. Pentru că nu se unea cu ereticii, nici nu se învoia cu ei şi nici nu voia să iscălească pentru lepădarea sfintelor icoane, deşi era silit. De aceea, fiind prigonit şi chinuit de dânşii, şi-a petrecut viaţa ca Sfântul Apostol Pavel, în necazuri, în primejdii şi în strâmtorări, mutându-se din loc în loc, dar păzind neschimbate părinteştile dogme, iubind dreapta credinţă, iar adunările celor răucredincioşi urându-le. Şi plăcând lui Dumnezeu în toate, a adormit cu pace întru Domnul în anul 775.
Ziua de 25 aprilie în calendarul popular este considerată ziua definitivă când primăvara a sosit cu adevărat. Chiar în cei mai capricioși ani, la această dată sosesc toate păsările călătoare și înfloresc pomii fructiferi. Semnele timpului arată că dacă a apărut mult păianjeniș, vara va fi călduroasă și uscată. Dacă pe plopi a apărut puful, vara va fi timpurie. Dacă plouă în ziua de 25 aprilie, luna mai va fi ploioasă și posomorâtă.
În zilele noastre, în natură au loc schimbări radicale și nu toate semnele timpului din bătrâni sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com