La 26 februarie 1423 domnul Munteniei, Dan al II-lea, îi înfrânge pe turcii veniți să-l reînscăuneze pe tronul ţării, pe Radu al II-lea. Dan al II-lea a fost domnul Țării Românești în toamna lui 1422 și 1426, în primăvara lui 1427 și 1431. A fost totodată duce al Amlașului și Făgărașului. La începutul anului 1423 o puternică armată condusă de Radu Praznaglava trece Dunărea, dar este înfrântă la 26 februarie 1423 de Dan al II-lea. În cursul aceluiaşi an Radu îl atacă din nou pe Dan, de data aceasta cu succes, dar toamna Dan se întoarce cu sprijin militar unguresc şi se înscăunează din nou ca voievod al Ţării Româneşti, dar pentru scurt timp. Nu se ştie exact când s-a încheiat ultima domnie a lui Dan al II-lea, doar în vara anului 1431 pe tronul Ţării Româneşti se afla Alexandru Aldea, un alt fiu al lui Mircea cel Bătrân, care l-a alungat pe Dan al II-lea cu sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei.
La 26 februarie 1802 s-a născut scriitorul francez Victor Hugo. Victor Hugo (1802-1885) a fost un poet, dramaturg, romancier şi politician francez din secolului al XIX-lea, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi şi mai reprezentativi scriitori ai curentului romantic francez. Victor Hugo a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. A avut o activitate foarte diversă, scriind romane, poezii lirice, piese de teatru în versuri şi proză, discursuri politice, articole în presa vremii. Operele de referinţă ale lui Victor Hugo sunt romanele istorice cu tentă socială „Mizerabilii” şi „Notre-Dame de Paris”, foarte populare până în ziua de azi.
La 26 februarie 1838 s-a născut (la Cristineşti, lângă Hotin) Bogdan Petriceicu Hașdeu, filolog, scriitor, folclorist, istoric şi publicist. Bogdan Petriceicu Hașdeu, descendent din ilustra familie Hâjdău, a fost pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Spirit enciclopedic, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, el este considerat una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. Din anul 1877 a fost membru al Academiei Române.
Bogdan Petriceicu Hașdeu a studiat dreptul la universitatea din Harkiv, după terminarea studiilor slujind ca ofițer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut pentru a scăpa de împilarea și deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Rușii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităților române, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. La 1857 a fost numit membru al tribunalului din Cahul. După șapte luni a demisionat. În 1858 s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. În acest timp Hașdeu a pus bazele mai multor publicații, între altele, revista „Din Moldova”(1862-1863) în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Dintre lucrările istorice ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu se disting „Ioan Vodă cel Cumplit”, monumentala „Arhivă istorică a României” și „Istoria critică”. La Iași a publicat „Arhiva historică a României” (1865-1867), în care multe documente vechi slavone și românești au fost editate pentru prima dată. Începută în 1865, „Arhiva” este o colecție în trei mari volume de documente străine și interne privitoare la istoria românilor. Au fost publicate în premieră un mare număr de acte inedite românești și străine. Lucrarea a contribuit la înaintarea studiilor istorice de istoriografie. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt „Cuvente den bătrâni” și „Etymologicum Magnum Romaniae” (1887-1898), considerat începutul unui amplu dicționar enciclopedic al limbii române, dar, din cauza dimensiunii monumentale a proiectului, a ajuns până la definiția cuvântului „bărbat”. Operă monumentală, dicționarul are în vedere nu numai limba literară de la acea dată, ci mai cu seamă limba vorbită și limba veche și de aceea a și fost subintitulat: dicționarul limbii istorice și poporane. Conceput pe un plan prea vast, acest dicționar s-a oprit când de-abia începuse și nimeni nu l-a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicționar. Hașdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La fiecare articol de dicționar redă forma cea mai răspândită și formele dialectice vechi și noi. În aceste lucrări filologice, el a lansat teoria „circulației cuvintelor”, prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităților lexicale, ci de folosirea lor, de frecvența acestora. Lucrările beletristice ale lui Hașdeu, între care drama „Răzvan și Vidra”, dau impresia unei originalități a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiția sa profundă și imaginația vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru.
La 26 februarie 1900, la Chișinău s-a născut Vadim Șumski, compozitor, dirijor, profesor universitar. A urmat studii muzicale la Conservatorul din Harkiv, Ucraina (1916–1918) continuându-le la Timișoara cu Sabin Drăgoi. A fost dirijor al Fanfarei Regimentului 10 Roșiori din Chișinău, dislocat la Timișoara (1922), unde a rămas tot restul vieții, integrându-se până la identificare, cu spiritul și tradițiile culturale ale Banatului. A fost profesor la Liceul militar, a predat Contrapunctul la Institutul de Artă din Timișoara, profesor la Liceul de Muzică, dirijor de cor și fanfară la Întreprinderea Electromecanică Timișoara, dirijor al corului bărbătesc al tramvaiștilor și al orchestrei simfonice. A fost membru și inspector în Asociația Corurilor și Fanfarelor Române din Banat. A compus: opera Meșterul Manole, două Rapsodii române, Fantezie bănățeană, Rapsodia sârbă, Dansuri simfonice, Cvartet de coarde, Trio pentru suflători și pian și numeroase piese corale a cappella de muzică bisericească: Pre Tine Te lăudăm, Liturghia pentru cor bărbătesc, Astăzi Domnul s-a născut, Pogorând Hristos în lume, dar și coruri laice: Subțirica din Vecini, Veselie, Spune-i bade etc. A decedat la 24 aprilie 1956, la Timișoara.
La 26 februarie 1972 s-a născut Ionuț Dolănescu, cântăreț român de muzică populară. Este fiul cunoscuților cântăreți de muzică populară românească Maria Ciobanu şi Ion Dolănescu. A absolvit Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu”, secția compoziție, muzicologie, pedagogie (1997). Ionuţ Dolănescu a studiat la Conservatorul „Serghei Rachmaninoff” din Paris (2000-2003). A debut scenă la 9 ani, alături de tatăl Ion Dolănescu și ansamblul „Rapsodia română”. Ionuţ Dolănescu a susținut concerte în Franța, Germania, USA, Ucraina (Cernăuţi). A înregistrat 10 albume între care 7 cu orchestra de „Lăutarii” din Chișinău.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com