La 26 ianuarie 1918, în România, guvernul Ionel I.C.Brătianu – Take Ionescu a demisionat. În fruntea noului guvern a fost numit generalul Alexandru Averescu. Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859, în satul Babele, astăzi în regiunea Odesa din Ucraina. Generalul de armată, Alexandru Averescu, a fost comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial. Viața sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând, Alexandru Averescu a fost loial casei regale și s-a luptat să-și păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în fața declinului. A fost prețuit de către regele Ferdinand. Când regele se afla pe patul de moarte l-a chemat pe Averescu la el ca să-i vorbească: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îți fac această mărturisire ca să intru ușurat în groapă”. În anul 1930 generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu sunt ridicați la cel mai înalt rang: mareșal al României, din dispoziția regelui Carol al II-lea. Spre finele vieții sale, bătrân și bolnav, se retrage din viața politică. Mareșalul Averescu a murit în urma unei crize cardiace, în noaptea de 2 spre 3 octombrie 1938. A fost membru de onoare al Academiei Române.
La 26 ianuarie 1942, în satul Pănășești, Strășeni, s-a născut Anastasia Istrati, interpretă de muzică populară din Republica Moldova. Anastasia Istrati și-a făcut studii la Școala de Muzică din Slobozia clasa dirijor de cor a profesorului Petre Stroiu. Și-a început cariera artistică în corul „Doina” a Filarmonicii dirijat de Veronica Garștea, unde cântă timp de 3 ani. Din 1967 pana în 1975 este angajata în Orchestra „Mugurel”. Din 1975 până în 1980 e solista orchestrei „Fluieraș”. Din 1980 până la ieșirea la pensie cântă în corul Teatrului de Opera și Balet. Pe timpul când era în vogă numele Anastasiei Istrati în „Mugurel” este observată de regizorul Emil Loteanu care toarnă filmul „Fresce în alb” cu toate cântecele cântăreței. Film care a avut un răsunet extraordinar.
Toată viața a tânguit după cântec și slava de altă data, dar așa și nu i-au mai revenit. S-a retras în modestu-i apartament, având grijă de soțul ei clarinetistul Sergiu Cojoc și pregătindu-i bucatele deosebite la care era foarte iscusită Anastasia Istrati. Duceau o viață mai mult decât modestă. Pleacă din asta lume pe 26 septembrie 2016 cu tristețea nerealizării sale în domeniul cântecului ce l-a iubit mai mult ca viața, cântecul popular.
În ziua de 26 ianuarie anul 1944 a murit Smaranda Gheorghiu, scriitoare, publicistă, militantă activă în mişcarea feministă a epocii, membră a mai multor societăți culturale, considerată educatoare a poporului. Este cunoscută și sub numele de Maica Smara, aşa o numea Veronica Micle. Smaranda era nepoata lui Grigore Alexandrescu şi descendentă a familiilor boiereşti Andronescu şi Vlădescu. Ea a scris celebrele versuri: „Vine vine primăvara/ Se aşterne-n toată ţara/ Floricele pe câmpii/ Hai să le-adunăm copii”. La sfârşitul secolului al XIX-lea Smaranda a condus un cenaclu frecventat şi de poetul Mihai Eminescu şi a fost prietenă cu Veronica Micle. A colaborat la cele mai importante ziare şi reviste ale vremii, între care „Convorbiri literare”, „Fântâna Blanduziei”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Universul”, a fost membră a unor organizaţii culturale şi a participat la diverse congrese internaţionale, ca reprezentantă a României. Avea pasiunea călătoriilor şi a străbătut România şi multe ţări din Europa şi din Asia, apoi a scris cărţi şi a ţinut conferinţe pentru a relata impresii din aceste călătorii. Cea mai interesantă călătorie a ei a fost în 1904, spre Capul Nord, urmând itinerarul Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, Upsala, Capul Nord. La întoarcere, a vizitat oraşul Cristiania (în prezent Oslo), unde s-a întâlnit cu Henrik Ibsen. În parcul Mitropoliei din Târgovişte şi în parcul Cişmigiu din Bucureşti au fost ridicate monumente în amintirea Smarandei Gheorghiu.
La 26 ianuarie 1973 a murit Edward G. Robinson, actor american de origine română. A realizat numeroase filme sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra. Edward G. Robinson (pseudonimul lui Emanuel Goldenberg, 1893-1973) a fost un actor american de origine român evreu. După o carieră cinematografică întinsă pe mai mult de cinci decenii (1916-1972), Institutul American de Film l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea.
La 26 ianuarie 1993, Václav Havel a fost ales președinte al Cehiei. Václav Havel (1936-2011) a fost scriitor, dramaturg și disident ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003). În 1968, anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul său politic îl costă cinci ani de închisoare. Teoria sa politică cea mai articulată și mai onorată este cea a „Post-Totalitarismului”, un termen utilizat pentru a descrie viața socială și politică după încheierea „minciunii comuniste”. A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente. A fost unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie 1989, fiind deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al primului parlament liber. În 1996, împreună cu filantropul japonez Yohei Sasakawa și cu laureatul premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, pune bazele fundației Forum 2000, o organizație care are ca scop declarat identificarea problemelor cheie ale societății actuale și dezvoltarea de soluții pentru conflictele de ordin religios, cultural sau interetnic.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com