La 27 februarie, după calendarul ortodox pe stil nou, sunt cinstiți Sfântul Procopie Decapolitul și Sfântul Talaleu. Sfântul Procopie Decapolitul, după cum ne arată numele sau, era din pârțile Decapolei, regiune situată lângă Marea Galileii. Încă de tânăr a îmbrățișat viața monahală. Sfântul Procopie s-a afirmat ca apărător al icoanelor în timpul perioadei iconoclaste din vremea împăratului Leon Isaurul. Din acest motiv, Procopie a fost arestat și torturat cu sălbăticie. După moartea împăratului Leon, având loc reabilitarea cultului sfintelor icoane în Biserică, Sfântul Procopie s-a întors la viața sihăstrească, unde a viețuit până la o vârsta înaintata. Sfântul Procopie a trecut la Domnul în veacul al IX-lea.
Sfântul Talaleu, sirian de origine, a fost un mare nevoitor din prima jumătate a veacului al VI-lea. Inițial, Sfântul Talaleu a fost monah în Mânăstirea Sfântul Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim, iar mai apoi acesta a decis să-și trăiască restul vieții într-un cimitir. În acest loc, timp de mulți ani, a îndurat numeroase atacuri și loviri ale duhurilor necurate. Dumnezeu, l-a învrednicit pe cuvios cu harul facerii de minuni, acesta vindecând și alinând pe cei bolnavi și pe cei aflați în suferință. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460.
În această zi, pe stil vechi, este cinstit Sfântul Chiril. Sfinții Chiril şi Metodiu sunt fraţi şi înainte de a deveni călugări se numeau Constantin şi respectiv Mihail. Ei au desfăşurat o vastă operă misionară în secolul al IX-lea în părţile Europei Centrale şi cu tot dreptul sunt numiţi „Apostolii Slavilor”. Marele lor merit este acela de a se fi adaptat popoarelor cărora le predicau Evanghelia. Metodele misionare folosite de ei deşi aprobate de Papa de la Roma, au provocat o mare împotrivire din partea latinilor; numai îndârjirea neînfrântă a lui Metodiu a reuşit să ducă lucrarea la bun sfârşit.
De asemenea, un alt mare merit al lor este acela de a fi creat un nou alfabet, numit chirilic, după numele Sfântului Chiril, şi de a fi oferit lumii slave traducerea Bibliei, a Liturghiei şi a rânduielilor bisericeşti. În timpul cât au trăit pe pământ însă, nu au avut „o viaţă uşoară”; au trebuit să lupte din greu cu împotrivirile care se coalizează întotdeauna în jurul marilor inovatori.
În popor această zi era numită „Ziua Sfântului Chiril, prevestitorul primăverii”. Din cele mai vechi timpuri existau următoarele semne. Dacă această zi e caldă și însorită, în curând poate fi ger. Dacă e ger, vara va fi uscată și cu arșiță. Ciripitul vesel al pițigoilor anunță că în curând vremea se va încălzi.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com