La 27 ianuarie 1302 poetul italian, Dante Alighieri, este exilat din Florenţa. Dante Alighieri (1265-1321) a fost cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”). Dante Alighieri s-a născut la Florenţa în luna mai 1265, într-o familie din mica nobilime. Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, după cum singur spune în opera sa „La Vita Nuova”, este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adorație, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine, pe care o va cânta exaltat în „La Vita Nuova” și mai târziu în „Divina Commedia”. În 1292, doi ani după moartea Beatricei, Dante începe să scrie „La Vita Nuova”. În același timp, se angajează în viața politică turbulentă din acel timp. În 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florenţa. Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul orașului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneţia. În timpul călătoriei de întoarcere, suferă un atac de malarie și moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găsește și astăzi mormântul său, deși florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.
În ziua de 27 ianuarie 1839 s-a născut Pavlo Ciubinski, etnograf, folclorist, activist public ucrainean, autorul poeziei care a devenit mai târziu Imnul de Stat al Ucrainei – „Încă n-a murit Ucraina”. În anul 1869, după revenirea în Ucraina, Pavlo Ciubinski conduce Expediţia etnografică – de statistică a Societăţii geografice ruse în ţinutul din sud-vest. În decursul a doi ani această expediţie a cercetat guberniile Kiev, Volyn şi Podolia, precum şi Basarabia. La baza cântecului „Încă n-a murit Ucraina”, muzica aparţinându-i lui Myhailo Verbiţki, Pavlo Ciubinski a pus motivele cântecului „Încă n-a murit Polonia” şi cântecelor rebelilor sârbi. Textul cântecului a fost scris în anul 1862 la Kiev, în casa negustorului Lazarev, unde poetul se afla în gazdă. Poezia a fost publicată în 1863, în revista „Meta”. În Rusia ţaristă cântecul „Încă n-a murit Ucraina” pentru prima dată a fost tipărită în 1908, în antologia „Muza ucraineană”.
La 27 ianuarie 1907 a apărut săptămânalul „Moldovanul”. Publicație săptămânală, cu subtitlul Gazetă națională independentă, apărută la Chișinău între 14/27 ianuarie 1907–15 octombrie 1908, a fost cea de-a doua publicație periodică de limba română din gubernia rusească Basarabia și l-a avut redactor, editor și unic colaborator permanent pe Gheorghe V. Madan. Din articolul cu caracter programatic publicat în nr. 1 al ziarului rezulta că noua publicație periodică își propunea să lupte „pentru redeșteptarea națională și dezrobirea economică” a românilor moldoveni din Basarabia, pentru ca în consecință „să redobândim ceea ce nu mai avem și ni se cuvine”.
Prin publicarea masivă a operelor literaților români, ziarul „Moldovanul” devenise în Basarabia o veritabilă antologie a literaturii române. Și-a adus contribuția și la cultivarea conștiinței istorice a românilor basarabeni. În cadrul rubricilor „Din istoria moldovenilor”, „Din istoria neamului”, „Bărbați însemnați ai neamului”, „Istorie” etc. au fost publicate numeroase fragmente și articole cu conținut istoric, în mare parte reluate din operele cronicarilor, istoricilor munteni, moldoveni, transilvăneni, care familiarizau cititorul basarabean cu cele mai frumoase pagini de glorie din istoria neamului românesc. Publicarea masivă a folclorului autentic românesc din Basarabia a fost un alt merit incontestabil al ziarului „Moldovanul”. Aproape în fiecare număr al ziarului, la rubrica „Cântece”, erau inserate cântece, balade, bocete populare, selectate cu grijă de Gh. V. Madan. În paginile periodicului au fost publicate fragmente și din folclorul altor provincii istorice românești.
La 27 ianuarie 1936 s-a născut la Cluj, Florin Piersic, actor român de teatru şi film. Florin Piersic a jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. A debitat cinematografic în filmul „Ciulinii Bărăganului” din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul mai ales în filme istorice – „Neamul Șoimăreștilor” din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut „De-aș fi Harap Alb” (1965), regizat de Ion Popescu-Gopo. Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu. A fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. Cu câţiva ani în urmă Florin Persic a vizitat Cernăuţiul, unde s-a întâlnit cu reprezentanţii comunităţii româneşti din nordul Bucovinei.
La 27 ianuarie 1948, în satul Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, în familia lui Ion și Ana Filip s-a născut Iulian Filip, poet, dramaturg, folclorist. După absolvirea școlii medii din Sofia, devine student la Universitatea Alecu Russo din Bălți (1965), facultatea de fizică și matematică, apoi – la litere, aceeași universitate. După absolvirea Universității în 1970 urmează cariera de cercetător științific în calitate de doctorand în sectorul folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova. Teatrul popular (folcloric) este tema investigațiilor și a tezei elaborate, în baza căreia este angajat în funcția de colaborator științific al Academiei, unde activează până la 1985. Din 1990 este numit șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. De la debutul său editorial din 1974 cu placheta de versuri „Neîmpăcatul meșter” și până în prezent rămâne un poet îndrăgit al copiilor și maturilor, autor de versuri pentru numeroase cântece, neobosit cercetător științific. „Iulian Filip, vine cu o bogăţie a lui, pe care foarte generos ştie să o împărtăşească lumii. Pornind de la miniatural poate ajunge la universal în versurile sale, oricând ne transferă într-o lume poetică feerică, el lasă urme bune în tot ce face” – astfel l-a caracterizat scriitorul Ion Hadârcă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com