La 27 iulie, stil nou, este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. El este unul dintre cei mai iubiți sfinți tămăduitori, fiind numit și „doctor fără de arginți”, întrucât darul vindecărilor sale nu poate avea un preț. Sfântul şi Marele Mucenic Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305 d.Hr.). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se tâlcuieşte „cu totul leu”, nume prin care s-a arătat mai înainte curajul mărturisirii de care avea să dea dovadă. După ce primește botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv”. Sfântul Pantelimon ajunge după puțină vreme la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, încât, împăratul Maximian, care-i remarcase calitățile, intenționă să îl ia la palat ca medic particular. După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunțe la credința creștină. Pentru că a refuzat, Sfântului Pantelimon i s-a tăiat capul. În loc de sânge, a curs lapte din trupul său. Din anul 303, anul morții sale, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este cinstit Sfântul Achila. El a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel şi a fost hirotonit episcop de acesta. Era iudeu de neam, din părţile Pontului, locuind în Italia cu soţia sa, Priscila, mai înainte de a fi creştini. În urma edictului dat în anul 49 de împăratul Claudiu împotriva iudeilor, Sfântul Achila s-a refugiat, împreună cu soţia sa, de la Roma la Corint. Sfinţii Achila şi Priscila l-au însoţit pe Sfântul Pavel în călătoria sa misionară, îmbarcându-se pe o corabie care mergea spre Siria. Au ajuns împreună la Efes, unde cei doi soţi au rămas. S-au întors la Roma după moartea împăratului Claudiu. Când Sfântul Apostol Pavel a ajuns din nou în Corint, a scris de acolo Epistola sa către Romani, în care amintea de aceşti ucenici ai săi, despre care spunea: „Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre neamuri” (Sf. Ap. Pavel, Romani, cap. 16; 3, 4). După un timp cei doi s-au întors de la Roma în Efes, unde au rămas alături de Sfântul Apostol Timotei. Sfântul Achila a fost ucis de necredincioşi şi a aflat odihnă la ceruri.
După semnele timpului din această zi, oamenii încercau să prezică cum urmează să fie toamna. Dacă vremea e uscată și senină, toamna va fi caldă, iar de plouă, toamna va fi scurtă și rece. Dacă soarele răsare în nori, în decursul zilei va ploua. Dacă plouă în această zi, va ploua o săptămână întreagă. Dacă se aude un tunet înăbușit, ploaia va fi de scurtă durată, iar dacă tunetul e puternic – ploaia va fi îndelungată.
În rezultatul schimbărilor climaterice, care au avut loc în natură, unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com