La 3 decembrie, potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, sunt prăznuiţi Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Sfântul proroc Sofronie. Cuviosul Gheorghe de la Cernica este un sfânt român născut în Săliștea Sibiului la 1730. Deoarece în Transilvania în acele vremuri ortodocșii erau persecutați, el trece în Țara Românească și intră la numai 19 ani în slujba mitropolitului Roșca, arhiereu grec din București. Anul următor ajunge împreună cu acesta la Sfântul Munte și la Mănăstirea Vatoped este făcut diacon. După moartea mitropolitului, devine ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi, care pe atunci era starețul Mănăstirii Vatoped. În 1763 îl însoțește pe Sfântul Paisie la Mănăstirea Dragomirna și după trecerea Bucovinei sub stăpânire Austriacă, Sfântul Cuvios Gheorghe se mută împreună cu mai mulți călugări, dar și cu Părintele său, Paisie, la Mănăstirea Secu. Când a vrut să se întoarcă la Sfântul Munte, la trecerea prin Țara Românească, l-a întâlnit pe Grigorie al II-lea, mitropolitul de atunci al țării, și acesta l-a convins să rămână la Cernica, schit care se afla în părăsire de aproape 30 de ani. Cuviosul Gheorghe acceptă propunerea și în numai cinci ani avea peste 100 de ucenici alături de care ducea o viață după tipicul întâlnit la Sfântul Munte și în obștile organizate de Sfântul Paisie în Moldova. În 1793 mitropolitul Filaret, văzând ce lucru extraordinar face, îi dă în seamă și Mănăstirea Cernica. Cuviosul acceptă, conduce și organizează cele două mănăstiri până la moartea sa din decembrie 1806.
Sfântul proroc Sofronie, din seminția lui Simeon, s-a născut în muntele Savarata. Numele său se tâlcuia „cel care spune”, așa că el era înzestrat cu darul vederii și era cunoscător dinainte al tainelor lui Dumnezeu. A profețit despre cucerirea Ierusalimului și luarea în robie a evreilor, despre împrăștierea lor în toată lumea, dar și despre venirea lui Hristos și întoarcerea păgânilor către Dumnezeu.
În această zi, pe stil vechi, este cinstit arhiepiscopul de Constantinopol Proclu. De obicei, la această dată iarna intra în legile sale şi sătenii schimbau căruţa pe sanie. Oamenii se stropeau cu agheasmă pentru a se apăra de duhurile rele. Semnele timpului arată că dacă noaptea a nins, iar ziua – nu, urmează zile senine. Dacă ninge toată ziua, iarna va fi cu multă zăpadă.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com