La 3 martie, pe stil nou, sunt cinstiţi Sfinții Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilic. Sfinții Eutropiu și Cleonic au fost frați. Cei doi au fost prieteni cu Vasilisc care era nepot al Sfântului Teodor Tiron. Au ajuns la închisoare pentru că nu au vrut să renunțe la credința în Iisus Hristos.
Pentru că stăteau tot timpul împreună au devenit frați prin prisma credinței în Iisus Hristos.
Asclepiodot, care era conducătorul orașului Amasea, a încercat să îl ademenească pe Eutropie invitându-l întâi la o recepție bogată pe care Sfântul a refuzat-o spunându-i: „ Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor ”. Mai târziu a încercat să îl ademenească prin oferirea unei sume de bani. Eutropie a refuzat banii și i-a amintit conducătorului că din cauza unor arginți și Iuda a procedat la fel și a pierdut propriul suflet. Pentru că nu a acceptat să jertfească zeii, conducătorul Asclepiodot, încearcă același lucru cu Cleonic si Vasilisc, care au răspuns: „Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel întărit pe piatra credinței în Iisus Hristos, astfel şi noi credem şi ne interim în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh. Şi, precum Eutropiu pătimește pentru Hristos, așa şi noi împreună cu dânsul, voim a pătimi. Că nu va putea diavolul să ne despartă pe noi, pe care ne-a însolit Hristos cu sfânta credință şi cu dragostea Sa. Căci precum o sfoară, fiind împletită în trei, nu se rupe, astfel şi noi, acești trei, vom rămâne tari. Şi, precum Preasfânta Treime este nedespărțită, asemenea şi noi suntem nedespărţiţi cu credința şi nedeosebiți cu dragostea”. Pentru cele spuse au fost supuși la numeroase chinuri.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 3 martie este prăznuit Sfântul Agapit, Episcopul Sinadiei. Originar din Capadocia, Sfântul Agapit a intrat de tânăr la mănăstire, unde, graţie postirii, rugăciunilor şi credinței sale, a fost înzestrat cu darul de a face minuni, şi a vindeca bolile oamenilor şi ale animalelor. Luat în armată de către împăratul Liciniu, şi-a continuat cu sârguință viața ascetică de credință. După moartea lui Liciniu, noul împărat, Constantin, l-a chemat pe Sfântul Agapit la el, pentru a avea grijă de o slugă de-a sa, stăpânita de un duh necurat, care striga într-una după Agapit. Sfântul l-a vindecat pe bietul om, cerându-i în schimb împăratului să fie eliberat din armată, lucru ce i s-a îndeplinit. La întoarcerea pe plaiurile natale, episcopul cetăţii Sinau l-a hirotonisit preot, la scurtă vreme după aceea Sfântul Agapit ajungând el însuși episcop de Sinau. După o viață încununată de mari minuni şi proorociri, Sfântul Agapit şi-a dat sufletul lui Dumnezeu în pace.
Calendarul popular prevede că, dacă în această zi încep viiturile, la vară va fi iarbă multă de coasă. Dacă e zi fără precipitaţii, recolta va fi bogată. Tunetul din această zi, la fel, este semn de belşug. Dacă discul lunii este pal, va viscoli, dacă e clar – va fi ger.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com