La 5 februarie 1690 este încheiat la Sibiu tratatul dintre domnul Moldovei, Constantin Cantemir, şi Sfântul Imperiu Roman, reprezentat prin generalul imperial Donat Heissler. Constantin Cantemir (1612-1693) a fost domnul Moldovei în perioada 25 iunie 1685-13 martie 1693. A fost tatăl lui Antioh Cantemir şi Dimitrie Cantemir. A ajuns pe tronul Moldovei la vârsta de 73 de ani. Ca domn și-a luat numele de Constantin vodă. A fost ales de boierii mari ca domn pentru că întrunea toate calitățile cerute unui instrument docil al oligarhiei boierești: era bătrân, fără carte, fără avere și moșii, fără sprijin la rude de neam mare. Cronicarul Ion Neculce, în „Letopiseţul Ţării Moldovei” se exprimă astfel despre alegerea ca domn a lui Constantin vodă de către boieri: „Au socotit cu toții pre Constantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știa, socotind boierii că l-or purta pre cum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân. Că alții mai de cinste și mai de neam nu priimia să fie domn.» A fost viteaz, dar incult. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Dușman al partidei poloneze din Moldova, face marea greșeală de a-i ucide pe logofătul Miron Costin și pe fratele său hatmanul Velicico Costin, bănuiți că au participat la un complot împotriva domnului. Marele cronicar Miron Costin nici nu a mai avut posibilitatea să-și dovedească nevinovăția în fața domnului: luat din satul său Bărboși (judeţul Neamț), în drum spre Iași a fost executat la Roman (1691).
La 5 februarie 1859 a murit Alecu Russo (1819-1859), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim, fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. În anul 1848, după înfrângerea Revoluţiei paşoptiste, Alecu Russo s-a aflat la Cernăuţi, cu alţi revoluţionari-refugiaţi din Moldova, găzduiţi de celebra familie de patrioţi români Hurmuzachi. Opera de căpătâi a lui Alecu Russo, „Cântarea României”, a fost publicată pentru prima dată în anul 1850 în „România Viitoare”, revistă politică a românilor exilați la Paris, în versiune franceză. În limba română va apărea în „România literară” a lui Vasile Alecsandri în 1855. Mai târziu renumitul istoric român, Nicolae Iorga, va aprecia opera lui Alecu Russo: „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea întitulată „Cântarea României” … E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, „țara cea dragă”, și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea evenimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ .
La 5 februarie 1939, în satul Rediul Mare, Soroca, s-a născut Mihail Dolgan, critic literar din Republica Moldova, membru al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, Secția de Limbă și Literatură Moldovenească (1958–1963). În 1991 a susținut la Chișinău (pentru prima dată în limba română) teza de Doctor în Filologie Lirica civică moldovenească. Probleme ale adevărului artistic și ale poeticii, pe baza lucrărilor publicate anterior: „Idee și imagine poetică”, „Conștiința civică a poeziei contemporane”, „Poezia contemporană moldovenească din anii ’20-’30”, „Crez și măiestria artistică”, „Poezia contemporană moldovenească și problemele vieții” și „Poezia: adevăr artistic și angajare socială”. A fost laborant, cercetător științific inferior, cercetător științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe al Moldovei, șef al Sectorului de literatură contemporană moldovenească și de teorie a realismului socialist la Institutul de Istorie și Teorie Literară al AȘM, la Institutul de Literatură și Folclor, Institutul de Filologie. A decedat la 2 mai 2013.
La 5 februarie 1971 a aselenizat nava cosmică americană „Apollo 14”. A fost lansată în spaţiu la 31 ianuarie 1971, comandant al navei fiind Alan Shepard. „Apollo 14” a fost a opta misiune din programul Apollo și a treia care a dus oameni pe Lună. Ea a durat nouă zile, și a început cu lansarea de la 31 ianuarie 1971, și a continuat cu aselenizarea de la 5 februarie. Modulul Lunar a aselenizat în formațiunea Fra Mauro, aceasta era destinația nereușitei misiuni „Apollo 13”. În timpul celor două activități extravehiculare, s-au adunat peste 45 kg de roci lunare și s-au efectuat mai multe experimente, printre care studii seismice. Comandantul Alan Shepard a lovit două mingi de golf de pe suprafața lunară cu o crosă improvizată adusă de pe Pământ. Pilotul modulului de comandă, Stuart Roosa, a luat cu el câteva sute de semințe, dintre care multe încolțiseră până la întoarcere.
La 5 februarie 1990, a fost înființat la București Muzeul Țăranului Român. Este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte și Tradiții Populare. Continuator al Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, înființat în 1906, muzeul a devenit cunoscut pentru colecțiile sale formate din peste 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de către pictorul Horia Bernea, funcționează într-o clădire în stil neo-românesc, declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com