La 7 iulie, stil nou, este prăznuită Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi. Mucenița Chiriachi din Nicomidia s-a născut într-o familie creștină și înstărită, părinții săi fiind Dorotei și Eusebia.
Chiriachi era foarte frumoasă și provenea dintr-o familie bogată, astfel un magistrat a vrut să o logodească cu fiul său. El a cerut-o părinților săi, însă Chiriachi își dedicase întreaga viață lui Hristos. Atunci când auzit acestea, magistratul a spus tuturor faptul că părinții fetei erau creștini. Acesta a vrut să le facă rău și a mințit poporul, spunând că părinții fetei au batjocorit idolii și au refuzat să le aducă jertfe. După ce au fost torturați, Dorotei și Eusebia au fost trimiși la Melitene. Chiriachi a fost trimisă de împăratul Dioclețian la ginerele și coregentul său Maximian în Nicomidia. Acesta văzând cât de frumoasă era tânăra fecioară, a sfătuit-o să nu-și irosească viața și să se lepede de Hristos. Însă, Chiriachi i-a mărtirisit împăratului că nimic și nimeni nu vor putea să o determine să se lepede de Hristos
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 7 iulie, în Ucraina este marcată marea sărbătoare creştină Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia şi a Elisabetei, mama sa, descendentă a seminţiei lui Aaron. Momentul naşterii proorocului Ioan a fost cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, fiind vestit de către îngerul Gavriil. Evanghelistul Ioan arată că Ioan a mărturisit: „Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu”. Astfel se explică faptul că Ioan a fost proroc când Dumnezeu i-a spus cum va cunoaşte pe Fiul Sau întrupat, şi a fost apostol când a văzut pe Duhul Sfânt pogorât peste Hristos şi a auzit glasul Tatălui cu privire la El.
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este atestată documentar în secolele IV-V, chiar în perioada în care se fixează definitiv şi data Crăciunului. În tradiţia populară românească ea mai poartă denumirea de Sânziene, Drăgaică, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuţitul Cucului.
Sânzienele erau considerate zânele bune, femei frumoase – adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse în pădurile întunecate, în care oamenii nu păşesc. Tot tradiţia arată că, în noaptea acestei zile Sânzienele circulă prin aer sau pe pământ, cântă şi dansează, umplu de fecunditate femeile căsătorite, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, înmulţesc animalele şi păsările şi împart rod holdelor. În tradiţia ucraineană este sărbătoarea „Ivan Kupala”.
Semnele timpului din această zi arată că, dacă dimineaţa miroase iarba proaspătă, va ploua. Dacă roua e mare, va fi o recoltă bogată de castraveţi. Dacă nopatea s-a auzit ţărâitul greierilor, iarna care vine va fi moale. Dacă cerul e înstelat, la toamnă vor fi multe ciuperci.
Trebuie să luăm în considerare faptul că în zilele noastre climatul s-a schimbat şi nu toate aceste semne ale timpului sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com