La 8 septembrie, stil nou, Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică. Sfânta Maria Mică marchează începutul noului An Bisericesc, debutând pe data de 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut într-o familie cu părinți în vârstă. Tatăl ei, Ioachim, era din seminția lui David, iar mama ei, Ana, din cea a lui Aaron. Venirea pe lume a Fecioarei Maria a fost răspunsul la rugăciunile celor doi. Despre Nașterea Maicii Domnului, Sfânta Scriptură oferă puține detalii, dar se găsesc relatări în anumite scrieri precum Protoevanghelia lui Iacov, datând din secolul al II-lea. Fecioara Maria, născută în mod natural din părinții binecredincioși Ioachim și Ana, a fost aleasă să aducă pe lume pe Mântuitorul Iisus Hristos. Nașterea Maicii Domnului este celebrată și în rândul creștinilor ortodocși copți, creștinilor ortodocși etiopieni și în Biserica siriană, care s-a despărțit de Biserica Ortodoxă după cel de-al patrulea sinod ecumenic. Prin urmare, această sărbătoare se situează cronologic între al treilea sinod ecumenic (431) și al patrulea sinod (451). Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a fost introdusă în vestul creștin pe timpul papei Serghie I (687-701).
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi sunt sărbătoriți Sfinții Adrian și Natalia. Ei au fost soț și soție. Sfânta Natalia a trecut la cele veșnice lângă moaștele soțului ei, Sfântul Adrian. Sfinții Adrian și Natalia, soț și soție, au trăit în Nicomidia, în vremea împăratului Maximian. Spre deosebire de soția lui, Natalia, care era creștină, Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei. Adrian a ales să devină creștin la vârsta de 28 de ani, după ce a văzut curajul a 23 de creștin din timpul unei persecuții. La 13 luni de la căsătoria cu Natalia, Adrian a fost întemnițat și torturat, împreună cu alți creștini. La torturarea lui Adrian a participat și soția acestuia, Natalia, încurajându-i credința. Natalia și-a îndemnat soțul să cugete asupra bunătăților cerești, spunându-i: „Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârșit; scurtă este suferința, dar slava muceniciei veșnică. Suferă durerea numai puțină vreme și curând te vei bucura cu îngerii”. Adrian și-a dat duhul după ce brațele și picioarele i-au fost strivite de ciocanul pe nicovală. După moarte, Adrian s-a arătat soției sale, iar Natalia a înțeles că urmează să treacă alături de soțul ei, în împărăția cerurilor. Nelegiuitul împărat a poruncit ca trupurile Mucenicilor să fie aruncate în foc. Natalia a ascuns, în taină, mâna soțului ei. Un potop a stins focul în care ardeau trupurile mucenicilor, iar credinciosul Eusebiu le-a dus la Arghiropole, într-o biserică. Natalia a fugit de un păgân care a cerut-o în căsătorie, la moaștele soțului ei. Ajunsă lângă Sfântul Adrian, Natalia s-a rugat mult și apoi și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Natalia a fost îngropată lângă Mucenici.
În popor se spune că, dacă la 8 septembrie a plouat, ploioasă va fi întreaga lună. De e cerul fără nori, vremea se va răci, iar noaptea pot fi și înghețuri. Dacă în pădure sunt multe ciuperci, „vara Arhanghelilor” va fi scurtă. Dacă dimineața acestei zile e răcoroasă, iarna va fi timpurie și cu geruri aspre. Dacă e încărcat de pomușoare călinul, iarna va fi cu zăpadă și geroasă.
Unele semne ale timpului nu mai sunt actuale, deoarece în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com