Anul 1639. Domnul Munteniei, Matei Basarab, a fost mazilit de sultan în urma intrigilor domnului moldovean Vasile Lupu, sprijinit şi de marele vizir otoman. Vasile Lupu a uneltit împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei acestuia. În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan şi a intrat pentru a doua oară în Muntenia cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de „Domn al Moldovei și Țării Românești”, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. Avem de la Vasile Lupu și un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, care ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Oastea lui Vasile Lupu a intrat în Muntenia în 1637, arzând și jefuind până la Râmnic. Matei Basarab, ajutat și de oștile voievodului transilvănean Gheorghe Racoczi, aflate sub comanda lui Ioan Kemeny, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară.
Anul 1708. A avut loc „măcelul de la Baturin”, când trupele ruse sub conducerea lui Aleksandr Menşikov au ocupat capitala hătmănească Baturin şi au ruinat-o. În timpul Războiului Nordic, hatmanul Ucrainei, Ivan Mazepa, a trecut de partea regelui suedez, Carol al XII-lea. Pornind în întâmpinarea armatei suedeze, Ivan Mazepa a lăsat pentru apărarea oraşului Baturin circa 8 mii de cazaci. Aflând despre fapta lui Ivan Mazepa, ţarul moscovit, Petru I, i-a ordonat comandantului armatei ruse, Aleksandr Menşikov, să şteargă de pe faţa pământului oraşul Baturin. Cazacii s-au apărat eroic, trupele ruse au pătruns în oraş numai datorită unei trădări. Au fost măcelăriți 15 mii de locuitori ai oraşului.
Anul 1816. A încetat din viaţă Gheorghe Șincai, istoric, filolog, poet român, reprezentant al Școlii Ardelene. Gheorghe Șincai (1754-1816) a adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de răspândire a culturii române în mediul rural din Transilvania şi a elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tipărită a limbii române: „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” (Viena, 1780).
Anul 1919. În România, în zilele de 2-4 noiembrie 1919 au avut loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor şi în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al ţării. În iulie 1917, Constituţia României a fost modificată, introducându-se votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru toţi cetăţenii (bărbaţi) de la 21 de ani în sus. Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituţionale, aducând precizări importante. Pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vârsta de 25 de ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Pentru a fi ales în Senat se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vârsta de 40 ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Cetăţenii primeau certificat de alegător; cei care nu-şi exercitau „fără temei legitim” dreptul de vot erau amendaţi cu sume variind între 20 şi 50 de lei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com