Anul 514 î.e.n. Prima atestare documentară a geto-dacilor de către istoricul grec Herodot din Halicarnas, considerat părintele istoriei, care-i descria pe geto-daci „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” şi singurii care „luaseră hotărârea îndrăzneaţă” de a-l înfrunta pe temutul rege persan Darius I.
Anul 1015. La Kiev a început domnia cneazului Iaroslav cel Înţelept. Dincolo de legitimitatea pretențiilor lui Iaroslav la tronul Kievului și de posibila sa implicare în uciderea propriilor săi frați, dincolo chiar de incontestabilul tratament pe care i l-a rezervat unui alt frate, Sudislav, aruncat pe viață în închisoare, Nestor dar și istoricii de mai târziu îl văd pe acesta ca un model de virtute și îl supranumesc cel Înțelept. În 1036 a repurtat o victorie decisivă împotriva pecenegilor, care după aceea nu au mai reprezentat niciodată niciodată un pericol pentru Kiev. În amintirea acestei victorii a ctitorit Catedrala Sfânta Sofia în 1037. Alte monumente celebre ale domniei sale, cum ar fi Porțile de Aur ale Kievului nu s-au păstrat.
Iaroslav a încurajat scrisul și cultura. În 1051, călugărul rus Ilarion a fost proclamat mitropolit al Kievului, punând capăt tradiției bizantine de a așeza numai greci în scaunele episcopale. Discursul lui Ilarion despre Iaroslav și despre tatăl său Volodymyr este de multe ori citat ca prima operă a literaturii ucrainene vechi.
Anul 1848. S-a urcat pe tron Franz Joseph I de Habsburg (1830-1916), împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916). În timpul domniei sale, Franz Joseph I a înăbuşit Revoluţia de la 1848-1849 din Ungaria şi Transilvania şi a reprimat mişcările naţionale din Imperiul Habsburgic, restabilind absolutismul. În timpul său, în anul 1867, s-a creat statul dualist Austro-Ungaria. A participat la înfăptuirea Triplei Alianţe (bloc politic şi militar constituit, în 1882, prin aderarea Italiei la Alianţa dintre Germania şi Austro-Ungaria, încheiată în 1879) şi a dus o politică expansionistă în sud-estul Europei. Pe timpul lui Franz Joseph a fost deschisă Universitatea din Cernăuţi, care la început i-a purtat numele. Cu prilejul jubileului de 600 de ani de la prima atestare documentară a Cernăuţiului, în unul din scuarurile din oraş împăratului Franz Joseph i-a fost ridicat un monument.
Anul 1849. Se constituie la Paris, în Franţa „Asociaţia română pentru conducerea emigraţiei”, care milita pentru împlinirea idealurilor Revoluţiei de la 1848 şi era condusă de un comitet format din Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti şi Dumitru C. Brătianu.
Anul 1861. Poarta otomană a admis unirea administrativă şi politică a Principatelor române, printr-un firman însoţit de o notă restrictivă, ca aceasta să înceteze la sfârşitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Anul 1917. Sfatul Ţării din fosta Gubernie Basarabia proclamă Republica Democratică Moldovenească. Inițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România.
Anul 1950. S-a stins din viaţă, la vârsta de 33 de ani, pianistul român Dinu Lipatti. Născut în Bucureşti, la 19 martie 1917, Lipatti a crescut într-o familie cu tradiţie muzicală, părinţii săi cântând la vioară şi pian. În plus, Dinu Lipatti l-a avut ca naş de botez pe celebrul violonist George Enescu. A studiat pianul încă din copilărie, după care a urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti. A plecat apoi la Paris unde şi-a continuat pregătirea la Şcoala Naţionala de Muzică. Şi-a început cariera în 1936. Dinu Lipatti a susţinut numeroase recitaluri în Europa,.culegand aplauze si aprecieri. Fiind bolnav de leucemie, a susţinut la 16 septembrie 1950 un concert, ultimul din viața sa, în localitatea franceza Besancon. La doua luni după acest concert, marele pianist a încetat din viaţă. Este membru post-mortem al Academiei Române din 1997.
Anul 1951. S-a născut vestita interpretă de muzică populară din Republica Moldova Zinaida Julea. Şi-a făcut studiile la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga» (1973-1977) și la Institutul de Arte (1988-1993) din Chişinău. La vârsta de 17 ani, în 1968, Zinaida Julea este invitată de către maestrul Serghei Lunchevici în calitate de solistă în Orchestra de muzică populară „Fluieraș” a Filarmonicii din Chişinău, unde a activat până în 1991. Cu această formație a efectuat mai multe turnee peste hotare, cutreierând aproape toate continentele. Timp de câțiva ani, este angajată a Orchestrei de muzica populară „Mugurel”, dirijată de Ion Dascăl. Apoi evoluează în cadrul mai multor spectacole cu Orchestra de muzică populară „Lăutarii”, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. În prezent Zinaida Julea este solistă a Orchestrei Municipale condusă de frații Vasile și Vitalie Advahov. Este artistă a poporului din 1985.
Anul 1989. Întâlnirea la nivel înalt de la Malta dintre George Bush, președintele SUA, și Mihail Gorbaciov, președinte URSS, consacrată „noii ordini mondiale” a dus la încheierea „războiul rece”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com