La 26 decembrie 1935, la Iaşi s-a născut Viorica Cortez, celebra mezzo-soprană română, stabilită în Franţa.
A început să studieze muzica la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi. Fiind încă studentă, în 1964 Viorica Cortez a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse. În următorul an, în Olanda a devenit deţinătoarea Marelui Premiu special „Kathleen Fettier”, iar în 1967 – Premiului I cu medalie de aur al Concursului Internaţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti. Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera „Samson și Dalila» de Camille Saint-Saёns.
În anul 1971 Viorica Cortez a decis să rămână în Franța. După emigrare și până în decembrie 1989 vestita mezzo-soprană n-a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română.
Viorica Cortez este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.
Din casa părintească de pe Dealul Cetățuii al Iaşului, Viorica Cortez a ajuns artista lumii, celebră mezzo-soprană, „diva absolută” sau „Carmen a secolului XX”. A întors lumea pe dos de atâtea ori, a cântat pe marile scene, a fost admirată și iubită de public, însă când vine vorba de orașul de suflet, tot Iașul i-a rămas cel mai drag. N-ar face alte diferențe între orașele pe care le-a străbătut pentru că s-a simțit bine peste tot unde a întâlnit oameni care iubesc muzica. Pe lângă Iași, o legătură specială are și cu orașul Cluj, pentru că pe scena de la Cluj a debutat în operă.
Viorica Cortez a evoluat deseori în România după Revoluţia din 1989. Într-un interviu pentru presa română ea a menţionat că muzica este terapia ei. „E păcat să nu cânt dacă Dumnezeu m-a înzestrat cu acest har. Și o să continui atâta vreme cât simt încredere în vocea mea. Cât încă mă ajută vocea, o să le mai cânt oamenilor. Vreau să le împărtășesc tinerilor tot ce știu, de aceea țin și masterclass-urile”, a accentuat vedeta muzicii de operă. Fiind întrebată ce înseamnă pentru ea casa părintească, Viorica Cortez a răspuns: „Același lucru ca și înainte, poate mai mult. Pentru că tata a spus așa înainte de a închide ochii: „Singurul lucru pe care îl mai am pentru voi, este să vă iubiți și să vă întâlniți o dată pe an”. Și de atunci, în jurul Paștilor, eu vin de la Paris, Mioara de la Montréal și ne întâlnim cu Ștefania care a rămas acasă. Ne reunim de fiecare dată la casa părintească”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com