Din nou sună clopoțelul, anunțând încheierea încă a unui an de învățământ… El este deosebit pentru proaspeții absolvenți, pentru elevii care termină ciclul primar. În această sărbătoare, cu mari buchete de flori, cu cuvinte sincere de mulțumire și recunoștință ea, prima învățătoare, este personajul principal. Or, fără de ea aceste clipe majore și mult așteptate nu vor pătrunde atât de profund în inima discipolilor.
Doamna Silvia Suhovețca s-a obișnuit cu rolul de prima învățătoare și s-a împăcat cu acest destin. Un timp a fost lipsită de el și s-a bucurat foarte mult, regăsindu-l la școala românească din Horecea. De atunci s-a scurs un sfert de veac…
Parcă mai ieri a trecut pragul școlii din Horecea, iar acum acest clopoțel de adio este, într-adevăr, ultimul acord al activității sale pedagogice. Nimeni n-a impus-o pe doamna Silvia să plece la odihna binemeritată. Este decizia ei, după atâtea frământări sufletești, de a ceda locul celor tineri…
„Mult stimata noastră Învățătoare a lucrat permanent nu numai cu elevii, dar și cu colegele ei mai tinere, împărtășindu-și experiența bogată, îmi mărturisește directoarea Școlii nr. 13, dna Eugenia Facas, care și ea a însușit măiestria pedagogică de la dna Silvia Suhovețca. Ca învățătoare-metodistă a ținut multe lecții deschise în cadrul unor seminare orășenești și regionale. Doamna Silvia a fost inițiatoarea organizării unui teatru de păpuși, aici, la școală. A înscenat piese cu care elevii noștri s-au prezentat cu succes doi ani la rând în România”.
Învățătoarea veterană a fost ca o mamă pentru tânăra ei colegă Oxana Puhalsca, susținând-o în clipele cele mai grele ale vieții. Nu în zadar fiul acesteia o numeşte pe doamna Silvia „bunicuță”.
„Doamna Silvia a fost prima învățătoare la ambii mei copii – Maria și Costel, îmi spune Nicolae Costaș, profesor de română. Și eu, și ceilalți părinți suntem foarte mulțumiți că ai noștri copii au avut parte de un astfel de pedagog, care știe foarte bine să-i instruiască și să-i educe. Costel al meu, care trece acum în clasa a cincea, îmi spune că ar mai dori să-i fie măcar încă pentru un an învățătoare doamna Silvia. Deși pleacă, ea rămâne în sufletele noastre. Rămâne printre noi, căci oricând îi putem solicita sfatul înțelept”.
Al douăzeci și cincilea Florar încununează activitatea pedagogică a dnei Silvia Suhovețca, pedagog din născare, înzestrat cu un har deosebit. Această cunună este împletită din florile recunoștinței, aduse de acei pentru care ea a fost și rămâne prima învățătoare.
V. CARLAŞCIUC
Foto de autor